path: root/po-man/ro/top.1

.ig
. manual page for NEW and IMPROVED linux top
.
. Copyright (c) 2002-2023 Jim Warner <james.warner@comcast.net
.
. This file may be copied under the terms of the GNU Public License.
..
.\"  Setup ////////////////////////////////////////////////////////////////
.\"                      Commonly used strings (for consistency) ----------
.\"                           - our em-dashes
.ds Em  — 
.ds EM \fB — \fP
.\"                           - our program name (makes great grammar)
.ds We top
.ds WE \fBtop\fP
.\"                           - other misc strs for consistent usage
.ds F \fIDezact.\fP
.ds O \fIActivat\fP
.
.ds AK asterisc („*”)
.ds AM modul de afișare alternativ
.ds AS stocare auxiliară
.ds CF fișier de configurare
.ds CG grup de ferestre/câmpuri „curente”
.ds CI comandă interactivă
.ds CO opțiune de linie de comandă
.ds CT comandă de comutare
.ds CW fereastra „activă”
.ds FG grup de câmpuri
.ds FM modul ecran complet
.ds KA tasta săgeată
.ds KS tasta de deplasare
.ds MP memoria fizică
.ds MS fișier de interschimb
.ds MV memorie virtuală
.ds NT \fBNotă\fP:
.ds PU CPU
.ds Pu cpu
.ds SA zona de rezumat
.ds TA zona de sarcini
.ds TD afișarea sarcinilor
.ds TT \fBprocese\fP sau \fBfire de execuție\fP
.ds TW fereastra de sarcină
.\"                      Reference to the various widths/sizes ------------
.\"                           - the max screen width limit
.ds WX 512
.\"                           - the header width w/ all fields
.ds WF aproximativ 250
.\"                           - pid monitoring limit
.\"                      Xref's that depend on/mention other stuff --------
.ds Xa a se vedea
.ds XC A se vedea
.ds Xc a se vedea
.ds XT A se vedea subiectul
.ds Xt a se vedea subiectul
.ds XX Consultați „PREZENTARE GENERALĂ, Tipuri de memorie Linux” pentru detalii suplimentare
.ds ZX Accesarea valorilor smaps este de 10 ori mai costisitoare din punct de vedere computațional decât accesarea altor statistici de memorie, iar datele pentru alți utilizatori necesită privilegii „root”
.
.\" Document /////////////////////////////////////////////////////////////
.\" ----------------------------------------------------------------------
.\"*******************************************************************
.\"
.\" This file was generated with po4a. Translate the source file.
.\"
.\"*******************************************************************
.TH TOP 1 "august 2023" procps\-ng "Comenzi utilizator"
.\" ----------------------------------------------------------------------
.nh

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH NUME
.\" ----------------------------------------------------------------------
top \- Afișează procesele Linux

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH REZUMAT
.\" ----------------------------------------------------------------------
\*(WE [opțiuni]

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH DESCRIERE
.\" ----------------------------------------------------------------------
Programul \\*(WE oferă o vizualizare dinamică în timp real a sistemului care
rulează.  Poate afișa un rezumat al informațiilor \fBsistem\fP, precum și o
listă a \\*(TT) gestionate în prezent de către nucleu.  Tipurile de
informații rezumate ale sistemului afișate și tipurile, ordinea și
dimensiunea informațiilor afișate pentru procese sunt toate configurabile de
utilizator și acea configurație poate fi persistentă în timpul repornirilor.

Programul oferă o interfață interactivă limitată pentru manipularea
procesului, precum și o interfață mult mai extinsă pentru configurarea
personală \-\- cuprinzând fiecare aspect al funcționării sale.  Și în timp ce
\*(WE este menționat în acest document, sunteți liber să denumiți programul
oricum doriți.  Noul nume, eventual un alias, va fi apoi reflectat pe
afișajul lui \*(WE și va fi folosit la citirea și scrierea unui fișier de
configurare.

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH "PREZENTARE GENERALĂ"
.\" ----------------------------------------------------------------------
.\" ......................................................................
.SS Documentație
.\" ----------------------------------------------------------------------
Cuprins

.nf
    PREZENTARE GENERALĂ
       Funcționarea programului
       Tipuri de memorie Linux
    1. Opțiuni pentru LINIA DE COMANDĂ
    2. Afișarea REZUMATULUI
       a. Mediile de ÎNCĂRCARE și TIMPUL de FUNCȚIONARE
       b. SARCINI și Stări CPU
       c. Utilizarea MEMORIEI
    3. CÂMPURI / Afișarea coloanelor
       a. DESCRIEREA Câmpurilor
       b. GESTIONAREA Câmpurilor
    4. Comenzi INTERACTIVE
       a. Comenzi GLOBALE
       b. Comenzi din ZONA de REZUMAT
       c. Comenzi din ZONA de SARCINI
          1. Aspect
          2. Conținut
          3. Dimensiune
          4. Sortare
       d. Paleta de CULORI
    5. Dispoziții privind AFIȘAREA ALTERNATIVĂ
       a. Prezentare generală pentru ferestre
       b. Comenzi pentru ferestre
       c. Derularea unei ferestre
       d. Căutarea într\-o fereastră
       e. Filtrarea într\-o fereastră
    6. FIȘIERE
       a. Fișier de configurare PERSONAL
       b. Adăugarea de intrări de INSPECTARE
       c. Fișier de configurare a SISTEMULUI
       d. Fișier de restricții ale SISTEMULUI
    7. VARIABILE DE MEDIU
    8. Exemplu de TRUCURI STUPIDE
       a. Magia nucleului
       b. Ferestre care apar
       c. Fereastra Pasărea Mare
       d. Vechiul comutator
    9. ERORI, 10. CONSULTAȚI ȘI
.fi

.\" ......................................................................
.SS "Funcționarea programului"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Când lucrați cu \*(We, cele mai importante taste sunt tasta de ajutor (h sau
?) și tasta de ieșire („q”).  Alternativ, puteți utiliza pur și simplu tasta
tradițională de întrerupere (^C) când ați terminat.

Când porniți pentru prima dată, vi se vor prezenta aceste elemente
tradiționale în ecranul principal al \*(We: 1) Zona de rezumat; 2) Antet
Câmpuri/Coloane; 3) Zona de sarcini.  Fiecare dintre acestea va fi explorată
în secțiunile care urmează.  Există, de asemenea, o linie de intrare/mesaj
între zona de rezumat și antetul coloanelor care nu are nevoie de explicații
suplimentare.

Ecranul principal al \*(We este, \fIîn general\fP, destul de adaptabil la
modificările dimensiunilor terminalului sub X\-Windows.  Alte ecrane \*(We
pot fi mai puțin adaptabile, mai ales cele cu text static.  Totuși, aceasta
depinde în cele din urmă de managerul de ferestre și de emulatorul de
terminal, în particular.  Pot exista ocazii în care viziunea lor asupra
dimensiunii terminalului și a conținutului curent diferă de viziunea lui
\*(We, care se bazează întotdeauna pe apelurile sistemului de operare.

În urma oricărei operațiuni de redimensionare, dacă un ecran \*(We este
corupt, apare incomplet sau dezordonat, simpla tastare a ceva inofensiv, cum
ar fi un caracter de punctuație sau o tastă de mișcare a cursorului, îl va
restabili de obicei.  În cazuri extreme, următoarea secvență va avea aproape
sigur, acest efect:
.nf
       \fItasta/cmd  obiectiv \fP
       ^Z       \fBsuspendare\fP \*(We
       fg       \fBreluare\fP \*(We
       <Stânga>   forțează redesenarea ecranului (dacă este necesar)
.fi

Dar dacă afișajul este încă corupt, mai există un pas pe care îl puteți
încerca.  Introduceți această comandă după ce \*(We a fost suspendat, dar
înainte de al relua.
.nf
       \fItasta/cmd  obiectiv \fP
       reset    restabilește \fBconfigurările terminalului\fP
.fi

\*(NT lățimea afișajului lui \*(We va fi limitată la \*(WX poziții.
Afișarea tuturor câmpurilor necesită aproximativ \*(WF de caractere.
Lățimea rămasă a ecranului este de obicei alocată oricăror coloane cu lățime
variabilă vizibile în prezent.  Coloanele cu lățime variabilă, cum ar fi
COMANDĂ, sunt notate în subiectul 3a. DESCRIEREA Câmpurilor.  Lățimea reală
de ieșire poate fi, de asemenea, influențată de opțiunea „\-w”, care este
discutată în subiectul 1. Opțiuni pentru LINIA DE COMANDĂ.

În cele din urmă, unele dintre ecranele sau funcțiile lui \*(We necesită
utilizarea tastelor de mișcare a cursorului, cum ar fi tastele săgeți
standard plus tastele «Home», «Fin», «PgUp» și «PgDn».  Dacă terminalul sau
emulatorul dumneavoastră nu furnizează acele chei, următoarele combinații
sunt acceptate ca alternative:
.nf
      \fI tasta    taste echivalente \fP
       Stânga   alt +\fB h \fP
       Jos      alt +\fB j \fP
       Sus      alt +\fB k \fP
       Dreapta  alt +\fB l \fP
       Home     alt + ctrl +\fB h \fP
       PgDn     alt + ctrl +\fB j \fP
       PgUp     alt + ctrl +\fB k \fP
       End      alt + ctrl +\fB l \fP
.fi

Tastele săgeată \fBSus\fP și \fBJos\fP au o semnificație specială atunci când
solicitarea liniei de intrare este terminată cu tasta <Enter>.
Aceste taste, sau aliasurile lor, pot fi folosite pentru a prelua liniile de
intrare anterioare care pot fi apoi editate și reintroduse.  Și există patru
taste suplimentare disponibile orientate pe linia de intrare.
.nf
      \fI tasta    semnificația specială \fP
       Sus      reapelează șirurile \fBmai vechi\fP pentru re\-editare
       Jos      reapelează șirurile \fBmai noi\fP sau \fBșterge\fP întreaga linie
       Insert   comută între modurile de \fBinserare\fP și \fBsuprascriere\fP
       Delete   \fBelimină\fP caracterul de la cursor, deplasându\-le pe celelalte spre stânga
       Home     saltă la \fBînceputul\fP liniei de intrare
       End      saltă la \fBsfârșitul\fP liniei de intrare
.fi

.\" ......................................................................
.SS "Tipuri de memorie Linux"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Pentru scopurile noastre, există trei tipuri de memorie, din care unul este
opțional.  Primul este memoria fizică, o resursă limitată în care codul și
datele trebuie să se găsească atunci când sunt executate sau referențiate.
Următorul este fișierul de interschimb(swap) opțional, unde memoria
modificată (murdară) poate fi salvată și ulterior preluată dacă se solicită
prea multe memorie fizică.  În cele din urmă, avem memoria virtuală, o
resursă aproape nelimitată care servește următoarele obiective:

.nf
   1. abstractizare, liberă de adresele sau limitele memoriei fizice
   2. izolare, fiecare proces într\-un spațiu de adrese separat
   3. partajare, o singură memorizare(mapping) poate satisface nevoi multiple
   4. flexibilitate, atribuirea unei adrese virtuale unui fișier
.fi

Indiferent de care dintre aceste forme o poate lua memoria, toate sunt
gestionate ca pagini (de obicei 4096 de octeți), dar sunt exprimate implicit
în \*(We ca Kio (kibiocteți). Memoria discutată la punctul „2c. Utilizarea
MEMORIEI” se ocupă de memoria fizică și fișierul de interschimb(swap) pentru
sistemul în ansamblul său.  Memoria examinată la punctul „3. CÂMPURI /
Afișarea coloanelor” cuprinde toate cele trei tipuri de memorie, dar pentru
procese individuale.

Pentru fiecare astfel de proces, fiecare pagină de memorie este
restricționată la un singur cadran din tabelul de mai jos.  Atât memoria
fizică, cât și memoria virtuală pot include oricare dintre cele patru, în
timp ce fișierul de interschimb (swap) include doar de la #1 la #3.  Memoria
din cadranul #4, când este modificată, acționează ca propriul fișier de
interschimb dedicat.

.nf
                                     \fBPrivată\fP | \fBPartajată\fP
                                 \fB1\fP           |          \fB2\fP
     \fBAnonimă\fP           . stack               |
                       . malloc()            |
                       . brk()/sbrk()        | . POSIX shm*
                       . mmap(PRIVATE, ANON) | . mmap(SHARED, ANON)
                      \-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-+\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-\-
                       . mmap(PRIVATE, fd)   | . mmap(SHARED, fd)
   \fBPe baza fișierului\fP  . pgms/shared libs    |
                                 \fB3\fP           |          \fB4\fP
.fi

Următoarele pot ajuta la interpretarea valorilor de memorie la nivel de
proces afișate sub formă de coloane scalabile și discutate în subiectul
„3a. DESCRIEREA Câmpurilor”.

.nf
   %MEM \- pur și simplu RES împărțită la memoria fizică totală
   CODE \- porțiunea „pgms” din cadranul \fB3\fP
   DATA \- întreaga porțiune din cadranul \fB1\fP a VIRT plus toate
          paginile salvate în fișiere mmap explicite din cadranul \fB3\fP
   RES  \- orice ocupă memorie fizică care, începând cu Linux\-4.5,
          este suma următoarelor trei câmpuri:
          RSan \- paginile cadranului \fB1\fP, care includ orice pagini
                 din cadranul \fB3\fP anterior, dacă sunt modificate
          RSfd \- paginile cadranului \fB3\fP și cadranului \fB4\fP
          RSsh \- paginile cadranului \fB2\fP
   RSlk \- subset de RES care nu poate fi transferat (orice cadran)
   SHR  \- subset de RES (exclude \fB1\fP, include toate \fB2\fP și \fB4\fP, unele \fB3\fP)
   SWAP \- potențial orice cadran, cu excepția cadranului \fB4\fP
   USED \- pur și simplu suma dintre RES și SWAP
   VIRT \- tot ce este în uz și/sau rezervat (toate cadranele)
.fi

\*(NT Chiar dacă imaginile de program și bibliotecile partajate sunt
considerate \fIprivate\fP pentru un proces, ele vor fi considerate ca fiind
\fIpartajate\fP (SHR) de către nucleu.

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH "1. Opțiuni pentru LINIA DE COMANDĂ"
.\" ----------------------------------------------------------------------
\fIArgumentele\fP obligatorii pentru opțiunile lungi sunt deasemenea
obligatorii pentru opțiunile scurte.

Deși nu este necesar, semnul egal poate fi folosit cu fiecare formă de
opțiune, iar spațiile în alb înainte și/sau după „=” sunt permise.

.TP  3
\-\fBb\fP, \fB\-\-batch\fP
Pornește \*(We în modul Loturi de comenzi (Batch), care poate fi util pentru
a trimite ieșirea din \*(We către alte programe sau către un fișier.  În
acest mod, \*(We nu acceptă intrări și rulează până la limita de iterații pe
care ați stabilit\-o cu opțiunea de linie de comandă „\-n” sau până când este
omorât.

.TP  3
\-\fBc\fP, \fB\-\-cmdline\-toggle\fP
Lansează \*(We cu ultima stare „c” memorată inversată. Astfel, dacă \*(We
afișa linii de comandă, acum acel câmp va afișa numele programelor și
invers. Consultați comanda interactivă „c” pentru informații suplimentare.

.TP  3
\-\fBd\fP, \fB\-\-delay\fP = \fISECUNDE\fP [\fI.ZECIMI\fP]
Specifică întârzierea dintre actualizările ecranului și înlocuiește valoarea
corespunzătoare din fișierul de configurare personal sau valoarea implicită
de pornire.  Ulterior, această valoare poate fi modificată cu ajutorul
comenzilor interactive „d” sau „s”.

Fracțiunile de secunde sunt luate în calcul, dar nu este permis un număr
negativ.  Cu toate acestea, în toate cazurile, astfel de modificări sunt
interzise dacă \*(We rulează în modul Securizat, cu excepția root (cu
excepția cazului în care a fost utilizată opțiunea de linie de comandă
„s”).  Pentru informații suplimentare despre modul Securizat, consultați
subiectul 6d. Fișier de restricții ale SISTEMULUI.

.TP  3
\-\fBE\fP, \fB\-\-scale\-summary\-mem\fP = \fIk\fP | \fIm\fP | \fIg\fP | \fIt\fP | \fIp\fP | \fIe\fP
Solicită lui \*(We să forțeze ca memoria zonei de rezumat să fie afișată
după cum urmează:
.nf
   k = kibiocteți
   m = mebiocteți
   g = gibiocteți
   t = tebiocteți
   p = pebiocteți
   e = exbiocteți

.fi

Ulterior, acest lucru poate fi schimbat cu ajutorul comenzii „E”.

.TP  3
\-\fBe\fP, \fB\-\-scale\-task\-mem\fP = \fIk\fP | \fIm\fP | \fIg\fP | \fIt\fP | \fIp\fP
Solicită lui \*(We să forțeze ca memoria zonei de sarcini să fie afișată
după cum urmează:
.nf
   k = kibiocteți
   m = mebiocteți
   g = gibiocteți
   t = tebiocteți
   p = pebiocteți
.fi

Ulterior, acest lucru poate fi schimbat cu ajutorul comenzii „e”.

.TP  3
\-\fBH\fP, \fB\-\-threads\-show\fP
Solicită lui top să afișeze firele de execuție individuale.  Fără această
opțiune de linie de comandă, este afișată o însumare a tuturor firelor de
execuție din fiecare proces.  Ulterior, acest lucru poate fi modificat cu
ajutorul comenzii interactive „H”.

.TP  3
\fBh\fP, \fB\-\-help\fP
Afișează acest mesaj de ajutor, apoi iese.

.TP  3
\-\fBi\fP, \fB\-\-idle\-toggle\fP
Lansează \*(We cu ultima stare „i” memorată inversată. Când această comutare
este \fIDezactivată\fP (Off), sarcinile care nu au folosit niciun procesor de
la ultima actualizare nu vor fi afișate. Pentru informații suplimentare cu
privire la acest comutator, consultați subiectul 4c. Comenzi din ZONA de
SARCINI, Dimensiune.

.TP  3
\-\fBn\fP, \fB\-\-iterations\fP = \fINUMĂR\fP
Specifică numărul maxim de iterații, sau de cadre, pe care \*(We trebuie să
le producă înainte de a se încheia.

.TP  3
\-\fBO\fP, \fB\-\-list\-fields\fP
Această opțiune acționează ca o formă de ajutor pentru opțiunea „\-o”
prezentată mai jos.  Aceasta va face ca \*(We să afișeze fiecare dintre
numele câmpurilor disponibile pe o linie separată, apoi va ieși.  Aceste
nume sunt obiectul traducerii NLS (National Language Support „Suport pentru
limba națională”).

.TP  3
\-\fBo\fP, \fB\-\-sort\-override\fP = \fINUME_CÂMP\fP
Specifică numele câmpului pe care vor fi sortate sarcinile, independent de
ceea ce se reflectă în fișierul de configurare.  Puteți adăuga un „+” sau
„\-” la numele câmpului pentru a schimba, de asemenea, direcția de sortare.
Un „+” înainte va forța sortarea de la mare la mic, în timp ce un „\-” va
asigura o ordonare de la mic la mare.

Această opțiune există în primul rând pentru a sprijini operarea în modul
automat/loturi de comenzii.

.TP  3
\-\fBp\fP, \fB\-\-pid\fP = \fILISTĂ_PID\fP (ca: \fI1\fP,\fI2\fP,\fI3\fP, ... sau \-p\fI1\fP \-p\fI2\fP \-p\fI3\fP ...)
Monitorizează numai procesele cu ID\-urile de proces specificate.  Cu toate
acestea, atunci când este combinat cu modul Fire de execuție („H”), toate
procesele din grupul de fire (a se vedea TGID) al fiecărui PID monitorizat
vor fi de asemenea afișate.

Această opțiune poate fi dată de până la 20 de ori sau puteți furniza o
listă delimitată prin virgule cu până la 20 de pid\-uri.  Este permisă
combinarea ambelor abordări.

O valoare pid de zero va fi tratată ca fiind id\-ul de proces al programului
\*(We însuși, odată ce acesta rulează.

Aceasta este doar o opțiune de linie de comandă și dacă doriți să reveniți
la funcționarea normală, nu este necesar să părăsiți și să reporniți \*(We
\-\- pur și simplu lansați oricare dintre aceste comenzi interactive: „=”, „u”
sau „U”.

Opțiunile de linie de comandă „p”, „u” și „U” se exclud reciproc.

.TP  3
\-\fBS\fP, \fB\-\-accum\-time\-toggle\fP
Lansează \*(We cu ultima stare „S” memorată inversată.  Atunci când modul de
Timp cumulat este \*O (On), fiecare proces este listat cu timpul de
procesare pe care el și copiii săi morți l\-au folosit.  Consultați comanda
interactivă „S” pentru informații suplimentare privind acest mod.

.TP  3
\-\fBs\fP, \fB\-\-secure\-mode\fP
Lansează \*(Wes cu modul securizat forțat, chiar și pentru root.  Acest mod
este mult mai bine controlat prin intermediul unui fișier de configurare a
sistemului (a se vedea subiectul 6. FIȘIERE).

.TP  3
\-\fBU\fP, \fB\-\-filter\-any\-user\fP = \fIUTILIZATOR\fP (ca: \fInumăr\fP sau \fInume\fP)
Afișează numai procesele cu un id de utilizator sau un nume de utilizator
care se potrivește cu cel dat.  Această opțiune se potrivește cu orice
utilizator (\fIreal\fP, \fIefectiv\fP, \fIsalvat\fP sau \fIsistemul de fișiere\fP).

Adăugarea unui semn de exclamare („!”) la ID\-ul sau numele utilizatorului îi
indică lui \*(We să afișeze numai procesele cu utilizatori care nu se
potrivesc cu cel furnizat.

Opțiunile de linie de comandă „p”, „U” și „u” se exclud reciproc.

.TP  3
\-\fBu\fP, \fB\-\-filter\-only\-user\fP = \fIUTILIZATOR\fP (ca: \fInumăr\fP sau \fInume\fP)
Afișează numai procesele cu un id de utilizator sau un nume de utilizator
care se potrivește cu cel dat.  Această opțiune se potrivește numai cu ID\-ul
de utilizator \fIefectiv\fP.

Adăugarea unui semn de exclamare („!”) la ID\-ul sau numele utilizatorului îi
indică lui \*(We să afișeze numai procesele cu utilizatori care nu se
potrivesc cu cel furnizat.

Opțiunile de linie de comandă „p”, „U” și „u” se exclud reciproc.

.TP  3
\fBV\fP, \fB\-\-version\fP
Afișează informațiile despre versiune, apoi iese.

.TP  3
\-\fBw\fP, \fB\-\-width\fP [=\fICOLOANE\fP]
În modul Loturi de comenzi (Batch), atunci când este utilizată fără un
argument, \*(We va formata ieșirea folosind variabilele de mediu COLUMNS= și
LINES=, dacă sunt definite. În caz contrar, lățimea va fi fixată la maximum
de \*(WX coloane. Cu un argument, lățimea de ieșire poate fi micșorată sau
mărită (până la \*(WX), dar numărul de rânduri este considerat nelimitat.

În modul de afișare normal, atunci când este utilizată fără un argument,
\*(We va \fIîncerca\fP să formateze ieșirea folosind variabilele de mediu
COLUMNS= și LINES=, dacă sunt definite.  Cu un argument, lățimea de ieșire
poate fi doar micșorată, nu și mărită.  Indiferent dacă se utilizează
variabilele de mediu sau un argument cu opțiunea „\-w”, atunci când \fInu se află\fP în modul Loturi de comenzi (Batch), dimensiunile reale ale
terminalului nu pot fi niciodată depășite.

Notă: Fără utilizarea acestei opțiuni de linie de comandă, lățimea de ieșire
se bazează întotdeauna pe terminalul la care a fost invocat top, indiferent
dacă este sau nu în modul Loturi de comenzi (Batch).

.TP  3
\-\fB1\fP, \fB\-\-single\-cpu\-toggle\fP
Lansează \*(We cu ultima porțiune memorată a stărilor Cpu din zona de
rezumat inversată.  Fie toate informațiile despre \*(Pu vor fi afișate pe un
singur rând, fie fiecare \*(Pu va fi afișat separat, în funcție de starea
comenzii de comutare a nodului NUMA („2”).

Pentru informații suplimentare, consultați comenzile interactive „1” și „2”.

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH "2. Afișarea REZUMATULUI"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Fiecare dintre următoarele trei zone este controlată individual prin
intermediul uneia sau mai multor comenzi interactive.  A se vedea subiectul
4b. Comenzi din ZONA de REZUMAT pentru informații suplimentare referitoare
la aceste dispoziții.

.\" ......................................................................
.SS "2a. Mediile de ÎNCĂRCARE și TIMPUL de FUNCȚIONARE"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Această porțiune constă dintr\-o singură linie care conține:
.nf
    numele \fBprogramului\fP sau al \fBferestrei\fP, în funcție de modul de afișare
    ora curentă și durata de timp de la ultima pornire (timpul de funcționare)
    numărul total de utilizatori
    încărcarea medie a sistemului în ultimele 1, 5 și 15 minute
.fi

.\" ......................................................................
.SS "2b. SARCINI și Stări CPU"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Această porțiune constă din minim două linii.  Într\-un mediu SMP, liniile
suplimentare pot reflecta procentele individuale ale stării CPU.

Prima linie arată numărul total de \fBsarcini\fP sau de \fBfire de execuție\fP, în
funcție de starea comutatorului de mod al Firelor de execuție.  Acest total
este clasificat în continuare astfel:
.nf
    rulând (running); adormit (sleeping); oprit (stopped); zombi
.fi

A doua linie arată procentajele de stare a CPU în funcție de intervalul de
la ultima reîmprospătare.

În mod implicit, sunt afișate procentele pentru aceste categorii
individuale.  În funcție de versiunea nucleului dumneavoastră, este posibil
ca ultimul câmp, \fBst\fP, să nu fie afișat.
.nf
    \fBus\fP : timpul de execuție al proceselor de utilizator fără curtoazie (cu prioritate de execuție ridicată)
    \fBsy\fP : timpul de rulare al proceselor nucleului
    \fBni\fP : timpul de execuție al proceselor de utilizator cu curtoazie (cu prioritate de execuție scăzută)
    \fBid\fP : timpul petrecut în gestionarea inactivității nucleului
    \fBwa\fP : timpul de așteptare pentru finalizarea intrărilor/ieșirilor
    \fBhi\fP : timpul petrecut la deservirea întreruperilor hardware
    \fBsi\fP : timpul petrecut la deservirea întreruperilor software
    \fBst\fP : timpul furat de la această mașină virtuală de către hipervizor
.fi

Valoarea „sy” de mai sus reflectă, de asemenea, timpul de rulare a unui
\*(Pu virtual pentru sistemele de operare invitate, inclusiv pentru cele
care au fost modificate.

Dincolo de prima linie de sarcini/fire de execuție, există moduri
alternative de afișare a procesorului, disponibile prin intermediul comenzii
„t” cu 4 direcții de comutare.  Aceste moduri afișează un rezumat
simplificat format din aceste elemente:
.nf
               a    b     c    d
    %Cpu(s):  \fB75.0\fP/25.0  \fB100\fP[ ... ]

.fi

Unde: a) este procentul „utilizator” (us + ni); b) este procentul „sistem”
(sy + hi + si + guests); c) este procentul total; și d) este unul dintre
cele două grafice vizuale ale acelor reprezentări.  Astfel de grafice
reflectă, de asemenea, porțiuni separate „utilizator” și „sistem”.

Dacă comanda de comutare „”' este utilizată pentru a obține mai mult de două
procesoare (CPU) pe linie, rezultatele vor fi reduse și mai mult,
eliminându\-se elementele a) și b).  Cu toate acestea, aceste informații sunt
încă reflectate în graficul propriu\-zis, presupunând că culoarea este activă
sau, în caz contrar, că sunt afișate bare și blocuri.

A se vedea subiectul 4b. Comenzi din ZONA de REZUMAT pentru informații
suplimentare privind comenzile de comutare „t” și „4”.

.\" ......................................................................
.SS "2c. Utilizarea MEMORIEI"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Această porțiune este formată din două linii care pot exprima valori de la
kibiocteți (Kio) la exbiocteți (Eio), în funcție de factorul de scalare
aplicat prin intermediul comenzii interactive „E”. Câmpurile sursă
/proc/meminfo sunt afișate între paranteze.

Prima linie reflectă memoria fizică, clasificată ca:
.nf
    total          ( MemTotal )
    free           ( MemFree )
    used           ( MemTotal \- MemAvailable )
    buff/cache     ( Buffers + Cached + SReclaimable )
.fi

A doua linie reflectă în principal memoria virtuală, clasificată ca:
.nf
    total          ( SwapTotal )
    free           ( SwapFree )
    used           ( SwapTotal \- SwapFree )
    avail          ( MemAvailable, care este Memoria fizică)
.fi

Cantitatea \fBdisponibilă (avail)\fP de pe a doua linie este o estimare a
memoriei fizice disponibile pentru lansarea de noi aplicații, fără
utilizarea spațiului de interschimb (swapping).  Spre deosebire de câmpul
„liberă”, aceasta încearcă să țină cont de zonele de prestocare (cache) ale
paginilor ușor de recuperat și blocurile de memorie „slabs”.  Este
disponibilă pe nucleele 3.14, emulată pe nucleele 2.6.27+, altfel la fel ca
„liberă”.

În modurile de afișare a memoriei alternative, sunt afișate două linii de
rezumat abreviate, formate din aceste elemente:
.nf
               a    b          c
    Gio Mem : \fB18.7\fP/15.738   [ ... ]
    Gio Swap: \fB 0.0\fP/7.999    [ ... ]
.fi

Unde: a) este procentul utilizat; b) este totalul disponibil; și c) este
unul dintre cele două grafice vizuale ale acestor reprezentări.

În cazul memoriei fizice, procentul reprezintă \fBtotalul\fP minus cantitatea
\fBdisponibilă\fP estimată menționată mai sus.  Graficul „Mem” în sine este
împărțit între porțiunea de memorie \fButilizată\fP care nu se află în memoria
cache și orice memorie rămasă care nu este altfel luată în considerare de
cantitatea de memorie \fBdisponibilă\fP.  A se vedea subiectul 4b. Comenzi din
ZONA de REZUMAT și comanda „m” pentru informații suplimentare despre acea
comutare specială în 4 căi.

Acest tabel poate ajuta la interpretarea valorilor scalate afișate:
.nf
    Kio = kibiocteți = 1024 octeți
    Mio = mebiocteți = 1024 Kio = 1.048.576 octeți
    Gio = gibiocteți = 1024 Mio = 1.073.741.824 octeți
    Tio = tebiocteți = 1024 Gio = 1.099.511.627.776 octeți
    Pio = pebiocteți = 1024 Tio = 1.125.899.906.842.624 octeți
    Eio = exbiocteți = 1024 Pio = 1.152.921.504.606.846.976 octeți
.fi

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH "3. CÂMPURI / Coloane"
.\" ----------------------------------------------------------------------
.\" ......................................................................
.SS "3a. DESCRIEREA Câmpurilor"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Mai jos sunt enumerate câmpurile de procesare (coloanele) disponibile în
\*(We.  Acestea sunt afișate în ordine alfabetică ascii strictă.  Puteți
personaliza poziția lor și dacă sunt sau nu afișabile cu ajutorul comenzii
interactive „f” (Gestionarea câmpurilor).

Orice câmp poate fi selectat drept câmp de sortare, iar dvs. puteți controla
dacă acestea sunt sortate de la mare la mic sau de la mic la mare.   Pentru
informații suplimentare privind dispozițiile de sortare, consultați
subiectul 4c. Comenzi din ZONA de SARCINI, Sortare.

Câmpurile legate de memoria fizică sau de memoria virtuală se referă la
„(Kio)”, care reprezintă modul de afișare fără sufix.  Cu toate acestea,
aceste câmpuri pot fi scalate de la Kio la Pio.  Această scalare este
influențată prin intermediul comenzii interactive „e” sau stabilită la
pornire printr\-o opțiune de compilare.

.TP  4
\fB%CPU \*(Em Utilizarea \*(PU\-ului\fP
Procentul sarcinii din timpul de CPU scurs de la ultima actualizare a
ecranului, exprimată ca procent din timpul total al CPU.

Într\-un mediu SMP adevărat, dacă un proces are mai multe fire de execuție și
\*(We \fInu\fP funcționează în modul „Fire de execuție”, pot fi raportate
cantități mai mari de 100%.  Puteți să activați modul „Fire de execuție” cu
ajutorul comenzii interactive „H”.

De asemenea, pentru mediile cu mai multe procesoare, dacă modul Irix este
dezactivat (\*F), \*(We va funcționa în modul Solaris, în care utilizarea
cpu a unei sarcini va fi împărțită la numărul total de procesoare.  Puteți
comuta modurile Irix/Solaris cu ajutorul comenzii interactive „I”.

Notă: Atunci când se execută în modul de vizualizare arborescentă („V”) cu
copii colapsați („v”), acest câmp va include și timpul CPU al acelor copii
nevăzuți.   A se vedea subiectul 4c. Comenzi din ZONA de SARCINI, Conținut
pentru mai multe informații privind comutatoarele „V” și „v”.

.TP  4
\fB%CUC \*(Em Utilizarea \*(PU\-ului\fP
Acest câmp este identic cu %CUU de mai jos, cu excepția faptului că
procentul reflectă și procesele copil recoltate.

.TP  4
\fB%CUU \*(Em Utilizarea \*(PU\-ului\fP
Utilizarea totală a CPU a unei sarcini împărțită la timpul de execuție
scurs, exprimată ca procent.

În cazul în care un proces afișează în prezent o utilizare ridicată a CPU,
acest câmp poate ajuta la determinarea dacă acest comportament este normal.
În schimb, dacă un proces are o utilizare scăzută a CPU în prezent, %CUU
poate reflecta solicitări istorice mai mari de\-a lungul vieții sale.

.TP  4
\fB%MEM \*(Em Utilizarea memoriei (RES) \fP
Procentul de memorie fizică disponibilă a unei sarcini care este în prezent
rezidentă.

\*(XX.

.TP  4
\fBAGID \*(Em Identificator de autogrup\fP
Identificatorul auto\-grupului asociat unui proces.  Această caracteristică
funcționează împreună cu planificatorul CFS pentru a îmbunătăți performanța
biroului interactiv.

Când „/proc/sys/kernel/sched_autogroup_enabled” este activat, un nou grup
automat este creat cu fiecare sesiune nouă (a se vedea SID). Toate procesele
bifurcate ulterior din acea sesiune moștenesc apartenența la acest grup
automat. Nucleul încearcă apoi să egalizeze distribuția ciclurilor CPU între
astfel de grupuri. Astfel, un auto\-grup cu multe procese intensive de CPU
(de exemplu «make \-j») nu va domina un auto\-grup cu doar unul sau două
procese.

Când se afișează \fB\-1\fP înseamnă că această informație nu este disponibilă.

.TP  4
\fBAGNI \*(Em Valoarea priorității auto\-grupului\fP
Valoarea priorității (nice) a auto\-grupului care afectează planificarea
tuturor proceselor din grupul respectiv.  O valoare „nice” negativă înseamnă
o prioritate mai mare, în timp ce o valoare „nice” pozitivă înseamnă o
prioritate mai mică.

.TP  4
\fBCGNAME \*(Em Numele grupului de control\fP
Numele grupului de control căruia îi aparține un proces, sau „\-” dacă nu se
aplică procesului respectiv.

Aceasta va fi de obicei ultima intrare din lista completă a grupurilor de
control, așa cum se arată în următorul titlu (CGROUPS).  La fel ca și acolo,
acest câmp este de o lățime variabilă.

.TP  4
\fBCGROUPS \*(Em Grupuri de control\fP
Numele grupului/grupurilor de control căruia îi aparține un proces, sau „\-”
dacă nu se aplică procesului respectiv.

Grupurile de control asigură alocarea resurselor (procesor, memorie, lățime
de bandă de rețea etc.) între grupurile de procese definite de instalare.
Acestea permit un control fin asupra alocării, refuzării, prioritizării,
gestionării și monitorizării acestor resurse.

Pe un sistem pot exista simultan mai multe ierarhii diferite de grupuri de
control „cgroups”, fiecare ierarhie fiind atașată la unul sau mai multe
subsisteme.  Un subsistem reprezintă o singură resursă.

Notă: Câmpul „CGROUPS”, spre deosebire de majoritatea coloanelor, nu are o
lățime fixă.  Atunci când este afișat, acestuia și oricăror alte coloane cu
lățime variabilă li se alocă toată lățimea rămasă pe ecran (până la maximum
\*(WX caractere).  Chiar și așa, astfel de câmpuri cu lățime variabilă pot
suferi trunchieri.   A se vedea subiectul 5c. Derularea unei ferestre pentru
informații suplimentare privind accesarea oricăror date trunchiate.

.TP  4
\fBCODE \*(Em Dimensiunea codului (Kio)\fP
Cantitatea de memorie fizică dedicată în prezent codului executabil,
cunoscută și sub numele de dimensiunea setului rezident de text „Text
Resident Set size” sau „TRS”.

\*(XX.

.TP  4
\fBCOMMAND \*(Em Numele comenzii\fP sau \fBLinia\fP de comandă
Afișează linia de comandă utilizată pentru a porni o sarcină sau numele
programului asociat.  Comutați între \fIlinia\fP de comandă și \fInume\fP cu „c”,
care este atât o opțiune de linie de comandă, cât și o comandă interactivă.

Dacă ați ales să afișați liniile de comandă, procesele fără o linie de comandă (cum ar fi firele de execuție ale nucleului) vor fi afișate doar cu numele programului între paranteze, ca în acest exemplu:
    [kthreadd]

Acest câmp poate fi influențat, de asemenea, de modul de afișare a
vizualizării arborescente.  Consultați comanda interactivă „V” pentru
informații suplimentare privind acest mod.

Notă: Câmpul COMANDA, spre deosebire de majoritatea coloanelor, nu are o
lățime fixă.  Atunci când este afișat, acesta, precum și orice alte coloane
cu lățime variabilă, vor fi alocate toate coloanele lățimea rămasă a
ecranului (până la maximum \*(WX caractere).  Chiar și așa, astfel de
câmpuri cu lățime variabilă ar putea suferi trunchiere.   Acest lucru se
întâmplă în special adevărat pentru acest câmp atunci când sunt afișate
linii de comandă (comanda interactivă „c”.) A se vedea subiectul
5c. Derularea unei ferestre pentru informații suplimentare informații
suplimentare privind accesarea oricăror date trunchiate.

.TP  4
\fBDATA \*(Em Dimensiunea date + stivă (Kio)\fP
Cantitatea de memorie privată \fIrezervată\fP de un proces.  Este cunoscută și
sub numele de setul de date rezident „Data Resident Set” sau „DRS”.  Este
posibil ca această memorie să nu fie încă repartizată în memoria fizică
(RES), dar va fi întotdeauna inclusă în cantitatea de memorie virtuală
(VIRT).

\*(XX.

.TP  4
\fBELAPSED \*(Em Timpul de rulare scurs\fP
Perioada de timp de la începutul unui proces. Astfel, sarcina cea mai recent
începută va afișa cel mai mic interval de timp.

Valoarea va fi exprimată ca „HH,MM” (ore, minute), dar este supusă unei
scalări suplimentare dacă intervalul devine prea mare pentru a se potrivi cu
lățimea coloanei.  În acel moment, va fi scalată la „DD+HH” (zile+ore) și,
dacă este cazul, și mai departe.

.TP  4
\fBENVIRON \*(Em Variabile de mediu\fP
Afișează toate variabilele de mediu, dacă există, așa cum sunt văzute de
procesele respective.  Aceste variabile vor fi afișate în ordinea lor nativă
brută, nu în ordinea în care sunteți obișnuit să le vedeți cu un „set”
necalificat.

Notă: Câmpul „ENVIRON”, spre deosebire de majoritatea coloanelor, nu are o
lățime fixă.  Atunci când este afișat, acestuia și oricăror alte coloane cu
lățime variabilă li se va aloca toată lățimea rămasă pe ecran (până la
maximum \*(WX caractere).  Chiar și așa, astfel de câmpuri cu lățime
variabilă ar putea suferi trunchiere.   Acest lucru este valabil în special
pentru acest câmp.  A se vedea subiectul 5c. Derularea unei ferestre pentru
informații suplimentare privind accesarea oricăror date trunchiate.

.TP  4
\fBEXE \*(Em Calea la executabil\fP
În cazul în care este disponibilă, aceasta este calea completă către
executabil, inclusiv numele programului.

Notă: Câmpul EXE, spre deosebire de majoritatea coloanelor, nu are o lățime
fixă.  Atunci când este afișat, acestuia și oricăror alte coloane cu lățime
variabilă li se va aloca toată lățimea rămasă pe ecran (până la maximum
\*(WX caractere).

.TP  4
\fBFlags \*(Em Indicatori sarcină\fP
Această coloană reprezintă indicatorii de planificare curenți ai sarcinii,
care sunt exprimați în notație hexazecimală și fără zerouri.  Acești
indicatori sunt documentați oficial în <linux/sched.h>.

.TP  4
\fBGID \*(Em Identificatorul de grup\fP
Identificatorul grupului \fIefectiv\fP.

.TP  4
\fBGROUP \*(Em Numele grupului\fP
Numele grupului \fIefectiv\fP.

.TP  4
\fBLOGID \*(Em Identificatorul utilizatorului autentificat\fP
Identificatorul utilizatorului folosit la \fIautentificare\fP. Când este afișat
„\-1”, înseamnă că această informație nu este disponibilă.

.TP  4
\fBLXC \*(Em Numele containerului Lxc\fP
Numele containerului lxc în care rulează o sarcină.  Dacă un proces nu
rulează în interiorul unui container, va fi afișată o liniuță (`\-').

.TP  4
\fBNI \*(Em Valoarea curtoaziei „nice”\fP
Valoarea curtoaziei sarcinii.  O valoare de curtoazie negativă înseamnă o
prioritate mai mare, în timp ce o valoare de curtoazie pozitivă înseamnă o
prioritate mai mică.  Zero în acest câmp înseamnă pur și simplu că
prioritatea nu va fi ajustată la determinarea capacității de desfășurare a
unei sarcini.

Notă: Această valoare afectează numai prioritatea de planificare în raport
cu alte procese din același auto\-grup.  A se vedea câmpurile „AGID” și
„AGNI” pentru informații suplimentare despre auto\-grupuri.

.TP  4
\fBNU \*(Em Ultimul nod NUMA cunoscut\fP
Un număr reprezentând nodul NUMA asociat cu ultimul procesor utilizat
(„P”).  Când este afișat „\-1” înseamnă că informațiile NUMA nu sunt
disponibile.

Consultați comenzile interactive „2” și „3” pentru prevederi suplimentare
NUMA care afectează Zona de Rezumat.

.TP  4
\fBOOMa \*(Em Factorul de ajustare a depășirii limitelor memoriei disponibile\fP
Valoarea, care variază de la \-1000 la +1000, se adaugă la estimarea actuală
de depășire a memoriei (OOMs), care este apoi utilizat pentru a determina ce
sarcină trebuie eliminată atunci când memoria este epuizată.

.TP  4
\fBOOMs \*(Em Estimarea de depășire a memoriei\fP
Valoarea, cuprinsă între 0 și +1000, utilizată pentru a selecta sarcina
(sarcinile) care urmează să fie omorâte atunci când memoria este epuizată.
Zero se traduce prin „nu omorî niciodată”, în timp ce 1000 înseamnă „omoară
întotdeauna”.

.TP  4
\fBP \*(Em Ultimul \*(PU utilizat (SMP)\fP
Un număr care reprezintă ultimul procesor utilizat.  Într\-un mediu SMP
adevărat, acest număr se va schimba probabil frecvent, deoarece nucleul
utilizează în mod intenționat o afinitate slabă.  De asemenea, simplul fapt
de a rula \*(We poate rupe această afinitate slabă și poate face ca mai
multe procese să schimbe procesoarele mai des (din cauza necesității
suplimentare de timp \*(Pu)..

.TP  4
\fBPGRP \*(Em Identificatorul grupului de procese\fP
Fiecare proces este membru al unui grup de procese unic, care este utilizat
pentru distribuirea semnalelor și de către terminale pentru a arbitra
cererile de intrare și ieșire.  Atunci când un proces este creat (bifurcat),
acesta devine membru al grupului de procese al părintelui său.  Prin
convenție, această valoare este egală cu identificatorul procesului (a se
vedea PID) al primului membru al unui grup de procese, numit liderul
grupului de procese.

.TP  4
\fBPID \*(Em Identificatorul procesului\fP
Identificatorul unic de proces al sarcinii, care se reînnoiește periodic,
dar nu repornește niciodată de la zero.  În termeni de nucleu, este o
entitate care poate fi gestionată definită de o „task_struct”.

Această valoare poate fi, de asemenea, utilizată ca: un ID de grup de
procese (a se vedea PGRP); un ID de sesiune pentru liderul sesiunii (a se
vedea SID); un ID de grup de fire de execuție pentru liderul grupului de
fire de execuție (a se vedea TGID); și un ID de grup de procese TTY pentru
liderul grupului de procese (a se vedea TPGID).

.TP  4
\fBPPID \*(Em Identificatorul procesului părinte\fP
Identificatorul de proces (pid) al părintelui unei sarcini.

.TP  4
\fBPR \*(Em Prioritatea\fP
Prioritatea de planificare a sarcinii.  Dacă vedeți „rt” în acest câmp,
înseamnă că sarcina se execută cu prioritate de planificare în timp real.

În Linux, prioritatea în timp real este oarecum înșelătoare, deoarece, în
mod tradițional, sistemul de operare în sine nu era predictibil.  Și, deși
nucleul 2.6 poate fi făcut în mare parte predictibil, nu este întotdeauna
așa.

.TP  4
\fBPSS \*(Em Proporția de memorie rezidentă, smaps (Kio)\fP
Proporția din porțiunea de „RSS” a acestei sarcini în care fiecare pagină
este împărțită la numărul de procese care o partajează.  Este, de asemenea,
suma câmpurilor „PSan”, „PSfd” și „PSsh”.

De exemplu, dacă un proces are 1000 de pagini rezidente singur și 1000 de
pagini rezidente partajate cu un alt proces, „PSS”\-ul acestuia va fi de 1500
(multiplicat cu dimensiunea paginii (1000 x 1,5)).

\*(ZX.

.PP
\fBPSan \*(Em Proporția de memorie anonimă, smaps (Kio)\fP
.br
\fBPSfd \*(Em Proporția de memorie pe fișier, smaps (KiB)\fP
.br
\fBPSsh \*(Em Proporția de memorie shmem, smaps (KiB) \fP
.RS 4
La fel ca și în cazul lui „PSS” de mai sus (memorie rezidentă proporțională
totală), aceste câmpuri reprezintă proporția părții din fiecare tip de
memorie care revine acestei sarcini, împărțită la numărul de procese care o
partajează.

\*(ZX.
.RE

.TP  4
\fBRES \*(Em Dimensiunea memoriei rezidente (Kio)\fP
Un subset al spațiului de adrese virtuale (VIRT) reprezentând memoria fizică
(fără memoria spațiului de interschimb „swap”) pe care o sarcină o folosește
în prezent.  Este, de asemenea, suma câmpurilor „RSan”, „RSfd” și „RSsh”.

Aceasta poate include pagini anonime private, pagini private alocate
fișierelor (inclusiv imagini de program și biblioteci partajate) și pagini
anonime partajate.  Toată această memorie este susținută de fișierul „swap”
reprezentat separat la secțiunea \fISWAP\fP.

În cele din urmă, acest câmp poate include, de asemenea, pagini partajate
susținute de fișiere care, atunci când sunt modificate, acționează ca un
fișier „swap” dedicat și, prin urmare, nu vor afecta niciodată \fISWAP\fP.

\*(XX.

.TP  4
\fBRSS \*(Em Memoria rezidentă, smaps (Kio)\fP
O altă vizualizare, mai precisă, a memoriei fizice (fără memoria spațiului
de interschimb „swap”) a procesului.  Este obținută din fișierul
„smaps_rollup” și este, în general, puțin mai mare decât cea prezentată
pentru \fIRES\fP.

\*(ZX.

.TP  4
\fBRSan \*(Em Dimensiunea memoriei rezidente anonime (Kio)\fP
Un subset de memorie rezidentă (RES) care reprezintă pagini private care nu
sunt alocate unui fișier.

.TP  4
\fBRSfd \*(Em Dimensiunea memoriei rezidente cu suport de fișiere (Kio)\fP
Un subset de memorie rezidentă (RES) reprezentând paginile implicit
partajate care suportă imagini de program și biblioteci partajate. Include,
de asemenea, alocări explicite ale fișierelor, atât private, cât și
partajate.

.TP  4
\fBRSlk \*(Em Dimensiunea memoriei rezidente blocate (Kio)\fP
Un subset de memorie rezidentă (RES) care nu poate fi interschimbată.

.TP  4
\fBRSsh \*(Em Dimensiunea memoriei partajate rezidente (Kio)\fP
Un subset de memorie rezidentă (RES) reprezentând paginile „shm*/mmap”
anonime partajate în mod explicit.

.TP  4
\fBRUID \*(Em Identificatorul utilizatorului real\fP
Identificatorul utilizatorului \fIreal\fP.

.TP  4
\fBRUSER \*(Em Numele utilizatorului real\fP
Numele utilizatorului \fIreal\fP.

.TP  4
\fBS \*(Em Starea procesului\fP
Starea sarcinii, care poate fi una dintre următoarele:
    \fBD\fP = în somn neîntrerupt
    \fBI\fP = inactivă
    \fBR\fP = rulează
    \fBS\fP = dormind
    \fBT\fP = oprită de semnalul de control al lucrării
    \fBt\fP = oprită de depanator în timpul urmăririi
    \fBZ\fP = zombi

Sarcinile afișate ca rulând ar trebui să fie considerate mai degrabă ca
fiind pregătite să ruleze \*(Em task_struct lor este reprezentat pur și
simplu în coada de execuție Linux.   Chiar și în lipsa unei mașini SMP
adevărate, este posibil să vedeți numeroase sarcini în această stare, în
funcție de intervalul de întârziere și de valoarea „nice” a lui \*(We.

.TP  4
\fBSHR \*(Em Dimensiunea memoriei partajate (Kio)\fP
Un subset de memorie rezidentă (RES) care poate fi utilizat de alte
procese. Acesta va include pagini anonime partajate și pagini partajate
susținute de fișiere. De asemenea, include pagini private asociate la
fișiere reprezentând imagini de program și biblioteci partajate.

\*(XX.

.TP  4
\fBSID \*(Em Identificatorul sesiunii\fP
O sesiune este o colecție de grupuri de procese (a se vedea PGRP), stabilite
de obicei de shell\-ul de conectare.  Un proces nou bifurcat se alătură
sesiunii creatorului său.  Prin convenție, această valoare este egală cu
ID\-ul procesului (a se vedea PID) al primului membru al sesiunii, numit
lider de sesiune, care este de obicei shell\-ul de conectare.

.TP  4
\fBSTARTED \*(Em Intervalul de timp de pornire\fP
Durata de timp scursă de la pornirea sistemului când a fost inițiat un
proces.  Astfel, cea mai recentă sarcină pornită va afișa cel mai mare
interval de timp.

Valoarea va fi exprimată ca „MM:SS” (minute:secunde).  Dar dacă intervalul
este prea mare pentru a se potrivi cu lățimea coloanei, acesta va fi scalat
ca „HH,MM” (ore, minute) și, eventual, mai departe.

.TP  4
\fBSUID \*(Em Identificatorul utilizatorului salvat\fP
Identificatorul utilizatorului \fIsalvat\fP.

.TP  4
\fBSUPGIDS \*(Em Identificatori de grup suplimentari\fP
Identificatorii oricăror grupuri suplimentare stabilite la conectare sau
moștenite de la părintele unei sarcini.  Acestea sunt afișate într\-o listă
delimitată prin virgule.

Notă: Câmpul SUPGIDS, spre deosebire de majoritatea coloanelor, nu are o
lățime fixă.  Atunci când este afișat, acestuia și oricăror alte coloane cu
lățime variabilă li se va aloca toată lățimea rămasă pe ecran (până la
maximum \*(WX caractere).

.TP  4
\fBSUPGRPS \*(Em Nume de grupuri suplimentare\fP
Numele oricăror grupuri suplimentare stabilite la conectare sau moștenite de
la părintele unei sarcini.  Acestea sunt afișate într\-o listă delimitată
prin virgule.

Notă: Câmpul SUPGRPS, spre deosebire de majoritatea coloanelor, nu are o
lățime fixă.  Atunci când este afișat, acestuia și oricăror alte coloane cu
lățime variabilă li se va aloca toată lățimea rămasă pe ecran (până la
maximum \*(WX caractere).

.TP  4
\fBSUID \*(Em Numele utilizatorului salvat\fP
Numele utilizatorului \fIsalvat\fP.

.TP  4
\fBSWAP \*(Em Dimensiunea spațiului de interschimb (Kio)\fP
Porțiunea rezidentă anterior a spațiului de adrese al unei sarcini care se
scrie în fișierul „swap” atunci când memoria fizică este suprasolicitată.

\*(XX.

.TP  4
\fBTGID \*(Em Identificatorul grupului de fire de execuție\fP
Identificatorul grupului de fire de execuție din care face parte o sarcină.
Este PID\-ul liderului grupului de fire.  În termeni de nucleu, reprezintă
acele sarcini care partajează o structură mm_struct.

.TP  4
\fBTIME \*(Em Timpul \*(PU\fP
Timpul total \*(PU pe care sarcina a folosit\-o de când a început.  Când
modul cumulativ este \*O (On), fiecare proces este listat cu timpul \*(Pu pe
care l\-au folosit el și copiii săi morți.  Comutați modul Cumulativ cu „S”,
care este atât o opțiune de linie de comandă, cât și o comandă interactivă.
Consultați comanda interactivă „S” pentru informații suplimentare despre
acest mod.

.TP  4
\fBTIME+ \*(Em Timpul \*(PU, în sutimi de secundă\fP
La fel ca TIMPUL, dar reflectând mai multă finețe prin sutimi de secundă.

.TP  4
\fBTPGID \*(Em Identificatorul grupului de procese care controlează terminalul (tty)\fP
Identificatorul grupului de procese al procesului din prim\-plan pentru
terminalul (tty) conectat sau „\-1” dacă un proces nu este conectat la un
terminal.  Prin convenție, această valoare este egală cu identificatorul de
proces (a se vedea PID) al liderului grupului de procese (a se vedea PGRP).

.TP  4
\fBTTY \*(Em Terminalul de control\fP
Numele terminalului de control.  Acesta este, de obicei, dispozitivul (port
serial, pty etc.) de la care a fost pornit procesul și pe care îl folosește
pentru intrare sau ieșire.  Cu toate acestea, nu este necesar ca o sarcină
să fie asociată cu un terminal, caz în care veți vedea afișat „?”.

.TP  4
\fBUID \*(Em Identificatorul utilizatorului\fP
Identificatorul de utilizator \fIefectiv\fP al proprietarului sarcinii.

.TP  4
\fBUSED \*(Em Memoria utilizată (Kio)\fP
Acest câmp reprezintă memoria fizică fără memoria din spațiul de interschimb
pe care o sarcină o folosește (RES) plus porțiunea spațiului de interschimb
din spațiul său de adrese (SWAP).

\*(XX.

.TP  4
\fBUSER \*(Em Numele utilizatorului\fP
Numele de utilizator \fIefectiv\fP al proprietarului sarcinii.

.TP  4
\fBUSS \*(Em Dimensiune unică a setului\fP
Porțiunea de memorie fizică fără memoria din spațiul de interschimb („RSS”)
care nu este partajată cu nici un alt proces.  Este derivată din fișierul
„smaps_rollup”.

\*(ZX.

.TP  4
\fBVIRT \*(Em Dimensiunea memoriei virtuale (Kio)\fP
Cantitatea totală de memorie virtuală utilizată de sarcină.  Include tot
codul, datele și bibliotecile partajate plus paginile care au fost schimbate
și paginile care au fost alocate, dar nu utilizate.

\*(XX.

.TP  4
\fBWCHAN \*(Em Dormirea în funcție\fP
Acest câmp va afișa numele funcției din nucleu în care doarme în prezent
sarcina.  Sarcinile care rulează vor afișa o liniuță („\-”) în câmpul din
această coloană.

.TP  4
\fBioR \*(Em Numărul de octeți de In/Ieș citiți\fP
Numărul de octeți pe care un proces i\-a determinat să fie preluați din
stratul de stocare.

Sunt necesare privilegii de root pentru a afișa datele de„in/ieș” pentru
alți utilizatori.

.TP  4
\fBioRop \*(Em Numărul de operații de citire de la In/Ieș\fP
Numărul de operații de citire a In/Ieș (apeluri de sistem „syscalls”) pentru
un proces.  Este posibil ca astfel de apeluri să nu aibă ca rezultat o
In/Ieș efectivă a discului fizic.

.TP  4
\fBioW \*(Em Numărul de octeți de In/Ieș scriși\fP
Numărul de octeți pe care un proces i\-a determinat să fie trimiși la stratul
de stocare.

.TP  4
\fBioWop \*(Em Numărul de operații de scriere la In/Ieș\fP
Numărul de operații de scriere la In/Ieș (apeluri de sistem „syscalls”)
pentru un proces.  Este posibil ca astfel de apeluri să nu aibă ca rezultat
o In/Ieș efectivă a discului fizic.

.TP  4
\fBnDRT \*(Em Numărul de pagini corupte\fP
Numărul de pagini care au fost modificate de când au fost scrise ultima dată
în memoria auxiliară.  Paginile corupte trebuie să fie scrise în memoria
auxiliară. înainte ca locația de memorie fizică corespunzătoare să poată fi
utilizată pentru o altă pagină virtuală.

Acest câmp a fost desființat odată cu linux 2.6 și este întotdeauna zero.

.TP  4
\fBnMaj \*(Em Numărul de erori de pagină majore\fP
Numărul de erori de pagină \fBmajore\fP care au avut loc pentru o sarcină.  O
eroare de pagină apare atunci când un proces încearcă să citească sau să
scrie pe o pagină virtuală care nu este prezentă în acel moment în spațiul
său de adrese.  O eroare majoră de pagină este atunci când este implicat un
acces la o stocare auxiliară pentru a face pagina respectivă disponibilă.

.TP  4
\fBnMaj \*(Em Numărul de erori de pagină minore\fP
Numărul de erori de pagină \fBminore\fP care au avut loc pentru o sarcină.  O
eroare de pagină apare atunci când un proces încearcă să citească sau să
scrie pe o pagină virtuală care nu este prezentă în acel moment în spațiul
său de adrese.  O eroare de pagină minoră nu implică accesul la stocarea
auxiliară pentru a face pagina respectivă disponibilă.

.TP  4
\fBnTH \*(Em Numărul de fire de execuție\fP
Numărul de fire de execuție asociate unui proces.

.TP  4
\fBnsCGROUP \*(Em Spațiul de nume al grupului de control „CGROUP”\fP
Nodul\-i al spațiului de nume utilizat pentru a ascunde identitatea grupului
de control al cărui membru este procesul.

.TP  4
\fBnsIPC \*(Em Spațiul de nume IPC\fP
Nodul\-i al spațiului de nume utilizat pentru a izola resursele de comunicare
interproces (IPC), cum ar fi obiectele IPC System V și cozile de mesaje
POSIX.

.TP  4
\fBnsMNT \*(Em Spațiul de nume MNT\fP
Nodul\-i al spațiului de nume utilizat pentru a izola punctele de montare a
sistemului de fișiere, oferind astfel diferite vizualizări ale ierarhiei
sistemului de fișiere.

.TP  4
\fBnsNET \*(Em Spațiul de nume NET\fP
Nodul\-i al spațiului de nume utilizat pentru a izola resurse precum
dispozitive de rețea, adrese IP, rutare IP, numere de port, etc.

.TP  4
\fBnsPID \*(Em Spațiul de nume PID\fP
Nodul\-i al spațiului de nume utilizat pentru a izola numerele de
identificare a proceselor, ceea ce înseamnă că acestea nu trebuie să rămână
unice.  Astfel, fiecare astfel de spațiu de nume ar putea avea propriul
„init/systemd” (PID #1) pentru a gestiona diverse sarcini de inițializare și
pentru a culege procesele copil orfane.

.TP  4
\fBnsTIME \*(Em Spațiul de nume TIME\fP
Nodul\-i al spațiului de nume care permite proceselor să vadă diferite ore de
sistem într\-un mod similar cu spațiul de nume UTS.

.TP  4
\fBnsUSER \*(Em Spațiul de nume USER\fP
Nodul\-i al spațiului de nume utilizat pentru a izola numerele de
identificare ale utilizatorilor și grupurilor.  Astfel, un proces ar putea
avea un ID de utilizator normal, fără privilegii, în afara unui spațiu de
nume de utilizator, în timp ce în interiorul acelui spațiu de nume ar putea
avea un ID de utilizator 0, cu privilegii complete de root.

.TP  4
\fBnsUTS \*(Em Spațiul de nume UTS\fP
Nodul\-i al spațiului de nume utilizat pentru a izola numele de gazdă și
numele de domeniu NIS.  UTS înseamnă pur și simplu "UNIX Time\-sharing
System" (Sistemul UNIX de partajare a timpului).

.TP  4
\fBvMj \*(Em Numărul delta de erori de pagină majore\fP
Numărul de erori de pagină \fBmajore\fP care au avut loc de la ultima
actualizare (a se vedea nMaj).

.TP  4
\fBvMn \*(Em Numărul delta de erori de pagină minore\fP
Numărul de erori de pagină \fBminore\fP care au avut loc de la ultima
actualizare (a se vedea nMin).

.\" ......................................................................
.SS "3b. GESTIONAREA câmpurilor"
.\" ----------------------------------------------------------------------
După apăsarea comenzii interactive „f” (Gestionarea câmpurilor) vi se va
afișa un ecran care arată: 1) numele ferestrei „actuale”; 2) câmpul de
sortare desemnat; 3) toate câmpurile în ordinea lor curentă împreună cu
descrierile.  Intrările marcate cu un asterisc sunt câmpurile afișate în
prezent, dacă lățimea ecranului o permite.

.RS +4
.IP \(bu 3
După cum indică instrucțiunile de pe ecran, navigați printre câmpuri cu
tastele săgeți \fBSus\fP și \fBJos\fP.  Tastele „PgUp”, „PgDn”, „Home” și „End”
pot fi, de asemenea, folosite pentru a ajunge rapid la primul sau ultimul
câmp disponibil.

.IP \(bu 3
Tasta săgeată \fBDreapta\fP selectează un câmp pentru repoziționare, iar tasta
săgeată \fBStânga\fP sau tasta <\fBEnter\fP> validează plasarea câmpului
respectiv.

.IP \(bu 3
Tasta „\fBd\fP” sau bara \fBSpațiu\fP comută starea de afișare a unui câmp și,
prin urmare, prezența sau absența asteriscului.

.IP \(bu 3
Tasta „\fBs\fP” desemnează un câmp ca fiind câmpul de sortare.  A se vedea
subiectul 4c. „Comenzi din zona de sarcini, Sortare” pentru informații
suplimentare privind selectarea unui câmp de sortare.

.IP \(bu 3
Tastele „\fBa\fP” și „\fBw\fP” pot fi folosite pentru a parcurge toate ferestrele
disponibile, iar tastele „\fBq\fP” sau <\fBEsc\fP> fac ieșirea din
„Gestionarea câmpurilor”.
.RS -4

.PP
Ecranul de „Gestionarea câmpurilor” poate fi utilizat, de asemenea, pentru a
schimba fereastra/grupul de câmpuri „curent”, fie în modul ecran complet,
fie în modul de afișare alternativă.   Ceea ce a fost vizat atunci când a
fost apăsată tasta „q” sau <Esc> va fi făcut curent atunci când
reveniți la afișarea \*(We.  A se vedea subiectul 5. Dispoziții privind
AFIȘAREA ALTERNATIVĂ și comanda interactivă „g” pentru o perspectivă asupra
ferestrelor și grupurilor de câmpuri „curente”.

.PP
Notă: Orice fereastră care a fost derulată pe \fIorizontală\fP va fi
restabilită în cazul în care se efectuează modificări ale câmpurilor prin
intermediul ecranului „Gestionarea câmpurilor”.  Cu toate acestea, orice
poziție derulată pe \fIverticală\fP nu va fi afectată.  Consultați subiectul
5c. Derularea unei ferestre pentru informații suplimentare privind derularea
pe verticală și orizontală.

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH "4. Comenzi INTERACTIVE"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Mai jos este listat un scurt index al comenzilor din categorii.  Unele
comenzi apar de mai multe ori \*(Em semnificația sau domeniul lor pot varia
în funcție de contextul în care sunt emise.

.nf
  4a.\fI Comenzi GLOBALE \fP
        <Enter/Spațiu> ?, =, 0,
        A, B, d, E, e, g, H, h, I, k, q, r, s, W, X, Y, Z,
        ^G, ^K, ^N, ^P, ^U, ^L, ^R
  4b.\fI Comenzi din ZONA de REZUMAT \fP
        C, l, t, m, 1, 2, 3, 4, 5, !
  4c.\fI Comenzi din ZONA de SARCINI \fP
        Aspect:  b, J, j, x, y, z
        Conținut:     c, F, f, O, o, S, U, u, V, v, ^E
        Dimensiune:        #, i, n
        Sortare:     <, >, f, R
  4d.\fI Paleta de CULORI \fP
        <Ret>, a, B, b, H, M, q, S, T, w, z, 0 \- 7
  5b.\fI Comenzi pentru ferestre \fP
        \-, _, =, +, A, a, G, g, w
  5c.\fI Derularea unei ferestre \fP
        C, Sus, Jos, Stânga, Dreapta, PgUp, PgDn, Home, End
  5d.\fI Căutarea într\-o fereastră \fP
        L, &
  5e.\fI Filtrarea într\-o fereastră         O, o, ^O, =, +\fP
.fi

.\" ......................................................................
.SS "4a. Comenzi GLOBALE"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Comenzile interactive globale sunt \fBîntotdeauna\fP disponibile atât în modul
ecran complet, cât și în modul de afișare alternativă.  Cu toate acestea,
unele dintre aceste comenzi interactive \fBnu sunt disponibile\fP atunci când
se execută în modul „Securizat”.

Dacă doriți să știți dinainte dacă \*(We) a fost sau nu securizat, nu aveți
decât să cereți Ajutor și să vedeți rezumatul sistemului pe a doua linie.

.TP  7
\ \ <\fBEnter\fP> sau <\fBBara de spațiu\fP>\ \ :\fIReîmprospătare afișare\fP
Aceste comenzi reactivează \*(We și, după primirea oricărei intrări,
întregul afișaj va fi redesenat.  De asemenea, ele forțează o actualizare a
oricăror modificări aduse de comenzile interactive \*(Pu\-ului sau memoriei
fizice.

Utilizați oricare dintre aceste taste dacă aveți un interval de întârziere
mare și doriți să vedeți starea curentă,

.TP  7
\ \ \ \fB?\fP | \fBh\fP\ \ :\fIAjutor\fP
Sunt disponibile două niveluri de ajutor.  Primul vă va reaminti toate
comenzile interactive de bază.  Dacă \*(We este \fIsecurizat\fP, acest ecran va
fi abreviat.

Tastând „h” sau „?” pe acest ecran de ajutor, veți accesa ajutorul pentru
acele comenzi interactive aplicabile în modul de afișare alternativă.

.TP  7
\ \ \ \fB=\fP\ \ :\fIElimină limitele de afișare\fP
Elimină restricțiile privind ceea ce se afișează.  Această comandă va anula
orice comenzi „i” (sarcini inactive), „n” (sarcini maxime), „v” (ascunde
copii) și „F” (focalizare). care ar putea fi active.  De asemenea, permite
ieșirea de la monitorizarea PID, filtrarea utilizatorului, alte filtre,
procesarea Căutării și modul de Combinare a CPU\-urilor.

În plus, dacă fereastra a fost derulată, aceasta va fi restabilită cu
această comandă.

.TP  7
\ \ \ \fB0\fP\ \ :comutare \fIafișare/suprimare Zerouri\fP 
Această comandă determină dacă zerourile sunt afișate sau suprimate pentru
multe dintre câmpurile din fereastra unei sarcini.  Câmpuri precum UID, GID,
NI, PR sau P nu sunt afectate de această comutare.

.TP  7
\ \ \ \fBA\fP\ \ :comutare \fIMod de afișare alternativă\fP 
Această comandă va comuta între modul de afișare pe ecran complet și modul
de afișare alternativă.  A se vedea subiectul 5. Dispoziții privind AFIȘAREA
ALTERNATIVĂ și comanda interactivă „g” pentru a obține informații despre
ferestrele și grupurile de câmpuri „actuale”.

.TP  7
\ \ \ \fBB\fP\ \ :comutare \fIActivează/dezactivează afișarea în Aldin\fP 
Această comandă va influența utilizarea capacității de afișare în «Aldin» a
„termifo” (terminfo bold) și modifică atât zona de rezumat, cât și zona de
sarcini pentru fereastra „curentă”.  În timp ce este destinată în primul
rând utilizării cu terminale simple, neevoluate, ea poate fi aplicată
oricând.

Notă: Când această comutare este \fIActivată\fP (On) și \*(We funcționează în
modul monocrom, \fBîntregul afișaj\fP va apărea ca text normal.  Astfel, cu
excepția cazului în care comenzile „x'”și/sau „y'”folosesc inversarea pentru
accentuare, nu va exista nicio confirmare vizuală că acestea sunt activate.

.TP  7
*\ \ \fBd\fP | \fBs\fP\ \ :\fIModifică intervalul de întârziere\fP
Vi se va solicita să introduceți timpul de întârziere, în secunde, între
actualizările afișării

Fracțiunile de secundă sunt recunoscute, dar nu se acceptă un număr
negativ.  Introducerea valorii 0 determină actualizări (aproape) continue,
cu un rezultat nesatisfăcător. deoarece sistemul și controlorul terminalului
(tty) încearcă să țină pasul cu cerințele emise de \*(We.  Valoarea
întârzierii este invers proporțională cu încărcarea sistemului, așa că
stabiliți\-o cu atenție.

Dacă, în orice moment, doriți să știți care este timpul de întârziere
actual, cereți pur și simplu să primiți Ajutor și vizualizați rezumatul
sistemului pe a doua linie.

.TP  7
\ \ \ \fBE\fP\ \ :Forțează \fIscalarea rezumatului de memorie\fP în Zona de Rezumat
Cu această comandă puteți parcurge scara de memorie disponibilă în Zona de
Rezumat, care variază de la Kio (kibiocteți sau 1.024 de octeți) la Eio
(exbibiocteți sau 1.152.921.504.606.846.976 de octeți).

Dacă vedeți un „+” între un număr afișat și următoarea etichetă, înseamnă că
\*(We a fost forțat să trunchieze o parte din acel număr.  Prin creșterea
factorului de scalare, o astfel de trunchiere poate fi evitată.

.TP  7
\ \ \ \fBE\fP\ \ :Forțează \fIscalarea memoriei sarcinilor\fP în Zona de Sarcini
Cu această comandă puteți parcurge scara de memorie disponibilă pentru Zona
de Sarcini, care variază de la Kio (kibiocteți sau 1.024 de octeți) la Pio
(pebiocteți sau 1.125.899.906.842.624 de octeți).

Deși \*(We va încerca să respecte intervalul țintă selectat, este posibil să
fie necesară o scalare suplimentară pentru a se adapta la valorile actuale.
În cazul în care doriți să vedeți un rezultat mai omogen în coloanele de
memorie, mărirea plajei de scalare va îndeplini de obicei acest obiectiv.
Creșterea prea mare a acesteia, cu toate acestea, este posibil să producă un
rezultat complet zero, care nu poate fi suprimat cu comanda interactivă „0”.

.TP  7
\ \ \ \fBg\fP\ \ :\fIAlege o altă fereastră/grup de câmpuri\fP
Vi se va cere să introduceți un număr între 1 și 4 pentru a desemna grupul
de câmpuri care trebuie să devină fereastra „curentă”.  În scurt timp, vă
veți simți confortabil cu aceste 4 ferestre, mai ales după ce veți
experimenta cu modul de afișare alternativă.

.TP  7
\ \ \ \fBH\fP\ \ :comutare \fIMod fire de execuție\fP 
Atunci când acest comutator este \*O (On), vor fi afișate firele individuale
pentru toate procesele în toate ferestrele de sarcini vizibile.  În caz
contrar, \*(We afișează o însumare a tuturor firelor din fiecare proces.

.TP  7
\ \ \ \fBI\fP\ \ :comutare \fIMod Irix/Solaris\fP 
Atunci când funcționează în modul Solaris („I” \fIDezactivată\fP (Off)),
utilizarea cpu a unei sarcini va fi împărțită la numărul total de unități
centrale de procesare.  După lansarea acestei comenzi, vi se va comunica
noua stare a acestei comutări.

.TP  7
*\ \ \fBk\fP\ \ :\fIOmoară o sarcină\fP
Vi se va solicita un PID și apoi semnalul de trimis.

Dacă nu se introduce niciun PID sau dacă se introduce un număr negativ,
acesta va fi interpretat ca fiind valoarea implicită afișată în prompt
(prima sarcină afișată).  O valoare PID de zero înseamnă programul
propriu\-zis \*(We.

Semnalul implicit, așa cum se reflectă în prompt, este SIGTERM.  Cu toate
acestea, puteți trimite orice semnal, prin introducerea numărului sau
numelui acestuia.

Dacă doriți să întrerupeți procesul de omorâre, efectuați una dintre
următoarele acțiuni, în funcție de progresul înregistrat:
.nf
    1) la promptul pid, introduceți un număr invalid
    2) la promptul de semnal, introduceți 0 (sau orice semnal nevalid)
    3) la orice prompt, tastați <Esc>
.fi

.TP  7
\ \ \ \fBq\fP\ \ :\fIIeșire\fP

.TP  7
*\ \ \fBr\fP\ \ :\fIModifică valoarea de curtoazie „nice” a unei sarcini\fP
Vi se va solicita un PID și apoi o valoare de curtoazie „nice” pentru
acesta.

Dacă nu se introduce niciun PID sau dacă se introduce un număr negativ,
acesta va fi interpretat ca fiind valoarea implicită afișată în prompt
(prima sarcină afișată).  O valoare PID de zero înseamnă programul
propriu\-zis \*(We.

O valoare pozitivă de curtoazie „nice” va face ca un proces să piardă
prioritatea de execuție.  În schimb, o valoare negativă de curtoazie „nice”
va face ca un proces să fie privit mai favorabil de către nucleu.  Ca regulă
generală, utilizatorii obișnuiți nu pot decât să mărească valoarea de
curtoazie „nice”, și nu au voie să o reducă.

Dacă doriți să întrerupeți procesul de schimbare a valorii de curtoazie
„nice”, efectuați una dintre următoarele acțiuni, în funcție de progresul
înregistrat:
.nf
    1) la promptul pid, introduceți un număr nevalid
    2) la promptul de curtoazie „nice”, tastați <Enter> fără nici o intrare
    3) la orice prompt, tastați <Esc>
.fi

.TP  7
\ \ \ \fBW\fP\ \ :\fIScrie fișierul de configurare\fP
Aceasta va salva toate opțiunile și comutatoarele, precum și modul de
afișare și timpul de întârziere curente.  Prin emiterea acestei comenzi
chiar înainte de a ieși din \*(We, veți putea reporni mai târziu exact în
aceeași stare.

.TP  7
\ \ \ \fBX\fP\ \ :\fILățime extra\-fixată\fP
Unele câmpuri au lățime fixă și nu sunt scalabile.  Ca atare, acestea pot fi
trunchiate, ceea ce va fi indicat printr\-un „+” în ultima poziție.

Această comandă interactivă poate fi utilizată pentru a modifica lățimile
următoarelor câmpuri:

.nf
   \fI câmpul  implicit    câmpul  implicit   câmpul   implicit \fP
    GID        5        GROUP      8       WCHAN       10
    LOGID      5        LXC        8       nsCGROUP    10
    RUID       5        RUSER      8       nsIPC       10
    SUID       5        SUSER      8       nsMNT       10
    UID        5        TTY        8       nsNET       10
                        USER       8       nsPID       10
                                           nsTIME      10
                                           nsUSER      10
                                           nsUTS       10
.fi

Vi se va solicita valoarea care urmează să fie adăugată la lățimile
implicite prezentate mai sus.  Dacă introduceți zero, se revine la valorile
implicite.

Dacă introduceți un număr negativ, \*(We va crește automat dimensiunea
coloanei, după cum este necesar, până când nu mai există date trunchiate.

Notă: Fie că sunt mărite în mod explicit sau automat, lățimile acestor
câmpuri nu sunt niciodată reduse de \*(We.  Pentru a le restrânge, trebuie
să specificați un număr mai mic sau să restabiliți valorile implicite.

.TP  7
\ \ \ \fBY\fP\ \ :\fIInspectează o altă ieșire\fP
După lansarea comenzii interactive `Y', vi se va cere un PID țintă.
Introducerea unei valori sau acceptarea valorii implicite are ca rezultat
obținerea unui ecran separat.  Acest ecran poate fi utilizat pentru a
vizualiza o varietate de fișiere sau de ieșire a comenzilor canalizate în
timp ce afișajul iterativ normal al \*(We este în pauză.

Notă: Această comandă interactivă este realizată pe deplin numai atunci când
intrările de sprijin au fost adăugate manual la sfârșitul fișierului de
configurare al \*(We.  Pentru detalii privind crearea acestor intrări,
consultați subiectul 6b. Adăugarea de intrări de INSPECTARE.

Majoritatea tastelor utilizate pentru a naviga cu funcția Inspectare sunt
reflectate în prologul antetului acesteia.  Cu toate acestea, există taste
suplimentare disponibile după ce ați selectat un anumit fișier sau o anumită
comandă.  Acestea sunt familiare oricui a folosit pagerul «less» o dată și
sunt rezumate aici pentru referințe viitoare:

.nf
   \fI tasta      funcția \fP
    =          linie de stare alternativă, fișier sau conductă
    /          găsește, echivalent cu „L” pentru localizează
    n          găsește următorul, echivalent cu „&” pentru localizează următorul
    <Spațiu>  derulează în jos, echivalent cu <PgDn>
    b          derulează în sus, echivalent cu <PgUp>
    g          prima linie, echivalent cu <Home>
    G          ultima linie, echivalent cu <End>
.fi

.TP  7
\ \ \ \fBZ\fP\ \ :\fISchimbă paleta de culori\fP
Această tastă vă va duce la un ecran separat unde puteți schimba culorile
pentru fereastra „curentă” sau pentru toate ferestrele.  Pentru detalii
privind această comandă interactivă, consultați subiectul 4d. Paleta de
CULORI.

.P
\ \ \fB^G\fP\ \ :\fIAfișează grupurile de control \fP (tasta Ctrl + „g”)
.br
\ \ \fB^K\fP\ \ :\fIAfișează Linia de comandă \fP (tasta Ctrl + „k”)
.br
\ \ \fB^N\fP\ \ :\fIAfișează mediul \fP (tasta Ctrl + „n”)
.br
\ \ \fB^P\fP\ \ :\fIAfișează spațiile de nume \fP (tasta Ctrl + „p”)
.br
\ \ \fB^U\fP\ \ :\fIAfișează grupurile suplimentare \fP (tasta Ctrl + „u”)
.br
.RS +7
Aplicate la primul proces afișat, aceste comenzi vor afișa toate
informațiile complete (potențial înfășurate) ale sarcinii respective.
Aceste date vor fi afișate într\-o fereastră separată în partea de jos a
ecranului, în timp ce monitorizarea normală \*(We continuă.

Apăsarea \fIaceleiași\fP comenzi „Ctrl” a doua oară elimină fereastra separată,
la fel ca și comanda „=”.  Apăsarea unei alte combinații „Ctrl”, în timp ce
una este deja activă, face imediat tranziția la noile informații.

Printre aceste dispoziții se numără și comanda Ctrl+N (mediu).  Ieșirea
acesteia poate fi extinsă și nu este ușor de citit atunci când este
desfășurată pe mai multe linii.  O versiune mai ușor de citit poate fi
obținută cu o intrare de „Inspectare” în fișierul rc (de configurare), cum
ar fi următoarea:

.nf
    pipe ^I Environment ^I cat /proc/%d/environ | tr '\e0' '\en'
.fi

A se vedea comanda interactivă `Y' de mai sus și subiectul 6b. Adăugarea de
intrări de INSPECTARE pentru informații suplimentare.

Ca o alternativă la „Inspectare”, și disponibilă pentru toate aceste comenzi
„Ctrl”, tasta \fBTab\fP poate fi utilizată pentru a evidenția elemente
individuale din fereastra de jos.
.RS -7

.TP  7
\ \ \fB^L\fP\ \ :\fIAfișează mesajele jurnalizate \fP (tasta Ctrl + „l”)
Cele mai recente 10 mesaje sunt afișate într\-o fereastră separată în partea
de jos a ecranului, în timp ce monitorizarea normală a \*(We continuă.
Apăsarea combinației de taste „^L” a a doua oară elimină această fereastră,
la fel ca și comanda „=”.  Folosiți tasta \fBTab\fP pentru a evidenția mesajele
individuale.

.TP  7
*\ \fB^R\fP\ \ :\fIModifică valoarea de curtoazie „nice” a unui auto\-grup \fP (tasta Ctrl + „r”)
Vi se va solicita un PID și apoi valoarea de curtoazie „nice” pentru acest
auto\-grup AGNI.

Dacă nu se introduce niciun PID, se va interpreta ca fiind valoarea
implicită afișată în prompt (prima sarcină afișată).

O valoare AGNI pozitivă va face ca procesele din acel auto\-grup să piardă
prioritate.  Dimpotrivă, o valoare negativă face ca acestea să fie privite
mai favorabil de către nucleu.  Utilizatorii obișnuiți nu au voie să
stabilească valori AGNI negative.

Dacă doriți să întrerupeți procesul de modificare a valoarii de curtoazie
„nice”, tastați <Esc>.

.IP * 3
Comenzile marcate cu un asterisc (`*') nu sunt disponibile în modul
Securizat și nici nu vor fi afișate pe primul nivel al ecranului de ajutor.

.\" ......................................................................
.SS "4b. Comenzi din ZONA de REZUMAT"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Comenzile interactive din zona de rezumat \fBsunt întotdeauna disponibile\fP
atât în modul ecran complet, cât și în modul de afișare alternativă.
Acestea afectează liniile de început ale fișierului afișajului și vor
determina poziția mesajelor și a solicitărilor.

Aceste comenzi au întotdeauna un impact doar asupra ferestrei/grupului de
câmpuri „curent”.  A se vedea subiectul 5. Dispoziții privind AFIȘAREA
ALTERNATIVĂ și comanda interactivă „g” pentru o perspectivă asupra
ferestrelor și grupurilor de câmpuri „curente”.

.TP  7
\ \ \ \fBC\fP\ \ :comutare \fIAfișează coordonatele de derulare\fP 
Activează un mesaj informativ care este afișat ori de câte ori linia de
mesaje nu este utilizată în alt mod.  Pentru informații suplimentare,
consultați subiectul 5c. Derularea unei ferestre.

.TP  7
\ \ \ \fBl\fP\ \ :comutare \fIMedia de încărcare / Timp de funcționare\fP 
Aceasta este, de asemenea, linia care conține numele programului (eventual
un alias) atunci când se operează în modul ecran complet sau numele
ferestrei „curente” atunci când se operează în modul de afișare alternativă.

.TP  7
\ \ \ \fBt\fP\ \ :comutare \fISarcină / Stări CPU\fP 
Această comandă afectează de la 2 la mai multe linii ale Zonei de Rezumat,
în funcție de starea comutatoarelor de comandă „1”, „2” sau „3” și dacă
\*(We rulează sau nu în SMP real.

Această parte a zonei de rezumat este, de asemenea, influențată de comanda
de comutare interactivă „H”, așa cum se reflectă în eticheta totală care
arată fie Tasks (Sarcini) sau Threads (Fire de execuție).

Această comandă servește ca un comutator cu patru poziții, trecând prin
aceste moduri:
.nf
    1. procentaje detaliate pe categorii
    2. procentaj abreviat utilizator/sistem și total + grafic cu bare
    3. procentaj abreviat utilizator/sistem și total + grafic cu blocuri
    4. dezactivează afișarea sarcinilor și a stărilor CPU
.fi

Când operează în oricare dintre modurile grafice, afișajul devine mult mai
semnificativ atunci când sunt afișate și procesoarele individuale sau
nodurile NUMA.  Consultați comenzile „1”, „2” și „3” de mai jos pentru
informații suplimentare.

.TP  7
\ \ \ \fBm\fP\ \ :comutare \fIUtilizare Memorie/Swap\fP 
Această comandă afectează cele două linii din Zona de Rezumat care se ocupă
de memoria fizică și virtuală.

Această comandă servește ca un comutator cu patru poziții, trecând prin
aceste moduri:
.nf
    1. procentaje detaliate după tipul de memorie
    2. procentaj utilizată/total disponibilă abreviat + grafic cu bare
    3. procentaj utilizată/total disponibilă abreviat + grafic cu blocuri
    4. dezactivează afișarea memoriei
.fi

.TP  7
\ \ \ \fB1\fP\ \ :comutare \fIStări CPU pe o linie unică / pe linii separate\fP 
Această comandă afectează modul în care este afișată porțiunea Stări Cpu a
comenzii „t”.  Deși această comutare există în primul rând pentru a servi
mașinilor SMP masiv\-paralele, nu este limitată doar la mediile SMP.

Când vedeți „%Cpu(s):” în zona de rezumat, comanda de comutare „1” este
activată și toate informațiile despre CPU sunt adunate pe o singură linie.
În caz contrar, fiecare CPU este afișat separat ca: „%Cpu0, %Cpu1, ...” până
la înălțimea disponibilă a ecranului.

.TP  7
\ \ \ \fB2\fP\ \ :comutare \fIRezumat Noduri NUMA/CPU\fP 
Această comandă comută între afișarea (doar) a rezumatului de CPU al
comenzii „1” sau afișarea rezumatului și a statisticilor de utilizare a CPU
pentru fiecare nod NUMA.  Este disponibilă numai dacă un sistem are suportul
NUMA necesar.

.TP  7
\ \ \ \fB3\fP\ \ :\fIExtinde Nodul NUMA.\fP
Veți fi invitat să introduceți un număr care reprezintă un nod NUMA.
Ulterior, va fi afișat un rezumat al nodului plus statisticile pentru
fiecare CPU din acel nod până când se apasă comanda de comutare „1”, „2” sau
„4”.   Această comandă interactivă este disponibilă numai dacă un sistem are
suportul NUMA necesar.

.TP  7
\ \ \ \fB4\fP\ \ :comutare \fIAfișează mai multe elemente adiacente\fP 
Această comandă dezactivează comanda „1” și afișează mai multe rezultate CPU
și de memorie pe fiecare linie.  Fiecare tastă „4” succesivă adaugă un alt
CPU până când se revine din nou la linii separate pentru rezultatele
provenite de la CPU și memorie.

În acest mod pot fi afișate maximum 8 CPU\-uri pe linie.  Cu toate acestea,
este posibil ca datele să fie trunchiate înainte de a se ajunge la maxim.
Acest lucru este cu siguranță valabil atunci când se afișează statistici
detaliate prin intermediul comenzii de comutare „t”, deoarece astfel de date
nu pot fi scalate la fel ca reprezentările grafice.

Dacă se dorește să se iasă rapid din modul adiacent fără a se ajunge până la
8, este suficient să se folosească comanda „1”.

.TP  7
\ \ \ \fB5\fP\ \ :comutare \fIAfișează P\-Core și E\-Core\fP 
Această comandă este activă numai atunci când comanda de comutare „t” este
activată, iar comenzile de comutare „1”, „2”, „3” și „!” sunt dezactivate,
afișând astfel rezultatele individuale ale procesorului.  Aceasta presupune
că o platformă are mai multe nuclee de două tipuri distincte, fie
„multi\-threaded” (P\-Core), fie „single\-threaded” (E\-Core).

În timp ce, în mod normal, fiecare CPU este afișat ca „%Cpu0, %Cpu1, ...”,
această comutare poate fi utilizată pentru a identifica și/sau filtra aceste
CPU\-uri în funcție de tipul de nucleu, fie P\-Core (performanță), fie E\-Core
(eficiență).

Prima dată când se apasă „5”, fiecare unitate centrală este afișată ca
„%CpP” sau „%CpE”, reprezentând cele două tipuri de nuclee.  A 2\-a oară, vor
fi afișate doar nucleele P\-Core (%CpP).  A 3\-a oară, doar nucleele E\-Core
(%CpE) sunt afișate.  Când această comandă de comutare este apăsată pentru a
4\-a oară, afișajul CPU revine la convenția normală „%Cpu'.

În cazul în care nu există categorii separate de \fIperformanță\fP și
\fIeficiență\fP, această comandă nu va avea niciun efect.

.TP  7
\ \ \ \fB!\fP\ \ :comutare \fIModul Combinare CPU\-uri\fP 
Această comandă de comutare este destinată mediilor SMP masiv paralele în
care, chiar și cu comanda de comutare „4”, nu pot fi afișate toate
procesoarele.  La fiecare apăsare a tastei „!” numărul de CPU\-uri combinate
se dublează, reducând astfel numărul total de linii de CPU\-uri afișate.

De exemplu, la prima apăsare a tastei „!” se va combina o unitate de
procesare suplimentară și va fi afișată ca „0\-1, 2\-3, ...” în loc de „%Cpu0,
%Cpu1, %Cpu2, %Cpu3, ...”.  Cu o a doua apăsare a comenzii de comutare „!”,
patru CPU\-uri sunt combinate și afișate ca „0\-3, 4\-7, ...”.  Apoi, a treia
apăsare a comenzii „!”, combină opt CPU\-uri, ce se afișează ca „0\-7, 8\-15,
\&...”, etc.

Această progresie continuă până când se afișează din nou fiecare CPU și are
un impact atât asupra comenzii de comutare „1”, cât și asupra comenzii de
comutare „4” (una sau mai multe coloane).  Utilizați comanda „=” pentru a
ieși din modul de Combinare a CPU\-urilor.

.PP
Notă: Dacă întreaga zonă de rezumat a fost dezactivată pentru orice
fereastră, veți rămâne doar cu \fBlinia de mesaj\fP.  În acest fel, veți avea
maximizate rândurile de sarcini disponibile, dar sacrificat (temporar)
numele programului în modul ecran complet sau numele ferestrei „curente”
atunci când se află în modul de afișare alternativă.

.\" ......................................................................
.SS "4c. Comenzi din ZONA de SARCINI"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Comenzile interactive din Zona de Sarcini sunt \fBîntotdeauna\fP disponibile în
modul ecran complet.

Comenzile interactive din zona de sarcini nu sunt niciodată disponibile în
modul de afișare alternativă dacă afișarea sarcinilor din fereastra
„curentă” a fost dezactivată (a se vedea tema 5. Dispoziții privind AFIȘAREA
ALTERNATIVĂ).

.\" ..................................................
.PP
\fBASPECTUL\fP ferestrei de sarcini

.TP  7
\ \ \ \fBJ\fP\ \ :comutare \fIJustificarea(alinierea) coloanelor numerice\fP 
Alternează între datele numerice justificate la dreapta (valoarea implicită)
și cele justificate la stânga.  În cazul în care datele numerice umplu
complet coloana disponibilă, această comandă de comutare poate avea un
impact doar asupra antetului coloanei.

.TP  7
\ \ \ \fBj\fP\ \ :comutare \fIJustificarea(alinierea) coloanelor de caractere\fP 
Alternează între datele de caractere justificate la stânga (valoarea
implicită) și cele justificate la dreapta.  În cazul în care datele de
caractere umplu complet coloana disponibilă, această comandă de comutare
poate avea un impact doar asupra antetului coloanei.

.PP
.RS +2
Următoarele comenzi vor fi, de asemenea, influențate de starea comutatorului
global „B” (activează Aldin).
.RS -2

.TP  7
\ \ \ \fBb\fP\ \ :comutare \fIAldin / Invers\fP 
Această comandă va avea un impact asupra modului în care sunt afișate
comutatoarele „x” și „y”.  De asemenea, poate avea un impact asupra Zonei de
Rezumat atunci când a fost selectat un grafic cu bare pentru stările CPU sau
utilizarea memoriei prin intermediul comenzilor de comutare „t” sau „m”.

.TP  7
\ \ \ \fBx\fP\ \ :comutare \fIEvidențiere coloană\fP 
Modifică evidențierea pentru câmpul de sortare curent.  Dacă uitați ce câmp este sortat, această comandă poate servi ca o reamintire vizuală rapidă, cu condiția ca câmpul de sortare să fie afișat.  Câmpul de sortare ar putea să nu fie vizibil deoarece:
    1) lățimea ecranului este insuficientă
    2) comanda interactivă „f” l\-a dezactivat

.TP  7
\ \ \ \fBy\fP\ \ :comutare \fIEvidențiere rând\fP 
Modifică evidențierea sarcinilor „care rulează”.  Pentru informații
suplimentare despre această stare a sarcinilor, consultați subiectul
3a. DESCRIEREA câmpurilor, câmpul „S” (Starea procesului).

Utilizarea acestei prevederi oferă informații importante despre starea de
sănătate a sistemului dumneavoastră.  Singurele costuri vor fi câteva
secvențe suplimentare de eludare tty.

.TP  7
\ \ \ \fBz\fP\ \ :comutare \fICulori/Monocromie\fP 
Comută fereastra „curentă” între ultima schemă de culori utilizată și forma
mai veche de negru pe alb sau alb pe negru.  Această comandă va modifica
atât Zona de Rezumat, cât și Zona de Sarcini, dar nu afectează starea
comutatoarelor „x”, „y” sau „b”.

.\" ..................................................
.PP
\fBCONȚINUTUL\fP ferestrei de sarcini

.TP  7
\ \ \ \fBc\fP\ \ :comutare \fILinia de comandă / Nume program\fP 
Această comandă va fi onorată indiferent dacă coloana COMANDĂ este sau nu
vizibilă în prezent.  Mai târziu, dacă acest câmp va fi afișat, modificarea
pe care ați aplicat\-o va fi vizibilă.

.TP  7
\ \ \ \fBF\fP\ \ :comutare \fIMenține atenția asupra părintelui\fP 
Când vă aflați în modul de vizualizare arborescentă, această tastă are rolul
de a comuta pentru a menține concentrarea pe o sarcină țintă, probabil una
cu copii bifurcați.  În cazul în care modul de vizualizare a pădurii este
\fIDezactivat\fP (Off), această tastă nu are niciun efect.

Comutarea se aplică primului proces (cel mai de sus) din fereastra
„curentă”.  Odată stabilită, sarcina respectivă este întotdeauna afișată ca
fiind primul proces (cel mai de sus) împreună cu copiii săi bifurcați.
Toate celelalte procese vor fi suprimate.

Notă: taste precum „i” (sarcini inactive), „n” (numărul maxim de sarcini),
„v” (ascunde copii) și filtrarea Utilizator/Altul rămân accesibile și pot
avea un impact asupra elementelor afișate.

.TP  7
\ \ \ \fBf\fP\ \ :\fIGestionarea câmpurilor\fP
Această tastă afișează un ecran separat în care puteți modifica câmpurile
care sunt afișate, ordinea lor și, de asemenea, puteți desemna câmpul de
sortare.  Pentru informații suplimentare cu privire la această comandă
interactivă, consultați subiectul 3b. Gestionarea câmpurilor.

.TP  7
\ \ \ \fBO\fP | \fBo\fP\ \ :\fIAltă filtrare\fP
Vi se va cere să introduceți criteriile de selecție care vor determina apoi
ce sarcini vor fi afișate în fereastra „curentă”.  Criteriile dumneavoastră
pot fi făcute sensibile la majuscule sau minuscule sau pot fi ignorate.  Și
dumneavoastră stabiliți dacă \*(We trebuie să includă sau să excludă
sarcinile care coincid.

Consultați subiectul 5e. „Filtrarea într\-o fereastră” pentru detalii despre
aceste comenzi interactive și alte comenzi interactive conexe.

.TP  7
\ \ \ \fBS\fP\ \ :comutare \fIModul de timp cumulat\fP 
Când modul cumulativ este \*O (On), fiecare proces este listat cu timpul de
procesare pe care acesta și copiii săi morți l\-au folosit.

Când este \fIDezactivat\fP (Off), programele care se bifurcă în mai multe
sarcini separate vor părea mai puțin solicitante.  Pentru programe precum
«init» sau un shell acest lucru este adecvat, dar pentru altele, precum
compilatoarele, poate că nu.  Experimentați cu două ferestre de sarcini care
împart același câmp de sortare, dar cu stări „S” diferite și vedeți ce
reprezentare preferați.

După lansarea acestei comenzi, veți fi informat cu privire la noua stare a
acestei comutări.  Dacă doriți să știți în avans dacă modul cumulativ este
sau nu activ, pur și simplu cereți Ajutor și vizualizați rezumatul ferestrei
pe a doua linie.

.TP  7
\ \ \ \fBU\fP | \fBu\fP\ \ :\fIAfișează numai un anumit utilizator\fP
Vi se va solicita \fBuid\fP\-ul sau \fBnumele\fP utilizatorului care urmează să fie
afișat.  Opțiunea „\-u” se potrivește cu utilizatorul \fBefectiv\fP, în timp ce
opțiunea „\-U” se potrivește cu \fBorice\fP utilizator (real, efectiv, salvat
sau din sistemul de fișiere).

Ulterior, în fereastra de sarcini se vor afișa numai utilizatorii
corespunzători sau, eventual, nu se va afișa niciun proces.  Precedarea cu
un semn de exclamare („!”) a ID\-ului sau a numelui utilizatorului îi indică
lui \*(We să afișeze numai procesele cu utilizatori care nu se potrivesc cu
cel furnizat.

Diferite ferestre de sarcini pot fi utilizate pentru a filtra diferiți
utilizatori.  Ulterior, dacă doriți să monitorizați din nou toți
utilizatorii în fereastra „curentă”, reluați această comandă, dar apăsați
doar tasta <Enter> la prompt.

.TP  7
\ \ \ \fBV\fP\ \ :comutare \fIModul de vizualizare arborescent\fP 
În acest mod, procesele sunt reordonate în funcție de părinții lor, iar
structura coloanei COMANDĂ seamănă cu cea a unui arbore.  În modul de
vizualizare arborescentăi este încă posibil de a comuta între numele
programului și linia de comandă (a se vedea comanda interactivă „c”) sau
între procese și fire de execuție (a se vedea comanda interactivă „H”).

Notă: Apăsarea oricărei taste care afectează ordinea de sortare vă va scoate
din modul de vizualizare arborescentă în fereastra „curentă”.  A se vedea
subiectul 4c. Comenzi din ZONA de SARCINI, Sortare pentru informații despre
aceste taste.

.TP  7
\ \ \ \fBv\fP\ \ :comutare \fIAscunde/ Afișează copiii\fP 
În modul de vizualizare arborescentă, această tastă servește drept comutator
pentru a restrânge sau extinde copiii unui părinte.

Comutarea se aplică primului proces (cel mai de sus) din fereastra
„curentă”.  A se vedea subiectul 5c. Derularea unei ferestre pentru
informații suplimentare referitoare la derularea verticală.

În cazul în care procesul țintă nu a bifurcat niciun copil, această cheie nu
are niciun efect.  De asemenea, nu are niciun efect atunci când nu se află
în modul de vizualizare arborescentă.

.TP  7
\ \ \fB^E\fP\ \ :\fIScalează câmpurile de timp CPU\fP (tasta Ctrl + „e”)
În mod normal, câmpurile „timp” sunt afișate cu cea mai mare precizie pe
care o permite lățimea lor.  Acest comutator reduce această precizie până
când aceasta se încadrează.  Ea ilustrează, de asemenea, scalarea pe care
aceste câmpuri o \fIpot\fP experimenta automat, care depinde de obicei de
durata de funcționare a sistemului.

De exemplu, dacă este afișat „MMM:SS.hh”, fiecare apăsare de tastă ^E îl va
schimba în: „MM:SS”, „Ore,MM”, „Zile+ore” și, în final, „Săptămâni+zile”.

Nu toate câmpurile de timp sunt supuse la o gamă completă de astfel de
scalări.

.\" ..................................................
.PP
\fBDIMENSIUNEA\fP ferestrei de sarcini

.TP  7
\ \ \ \fBi\fP\ \ :comutare \fIProces inactiv\fP 
Afișează toate sarcinile sau doar sarcinile active.  Atunci când acest
comutator este \*F (Off), sarcinile care nu au utilizat niciun \*(PU de la
ultima actualizare nu vor fi afișate.  Cu toate acestea, datorită precizieii
câmpurilor %CPU și TIME+, este posibil să fie afișate în continuare unele
procese care \fIpar\fP să \fInu\fP fi utilizat niciun \*(PU.

Dacă această comandă este aplicată la ultima afișare a sarcinii atunci când
se află în modul de afișare alternativă, atunci nu va afecta dimensiunea
ferestrei, deoarece toate afișările anterioare ale sarcinii vor fi fost deja
desenate.

.TP  7
\ \ \ \fBn\fP | \fB#\fP\ \ :\fIStabilește numărul maxim de sarcini\fP
Vi se va solicita să introduceți numărul de sarcini care trebuie afișate.
Se va utiliza valoarea cea mai mică dintre numărul dumneavoastră și numărul
rândurilor disponibile pe ecran.

Atunci când este utilizată în modul de afișare alternativă, aceasta este
comanda care vă oferă un control precis asupra mărimii fiecărei afișări de
sarcini vizibile în prezent, cu excepția ultimei.  Aceasta nu va afecta
dimensiunea ultimei ferestre, deoarece toate afișajele anterioare au fost
deja desenate.

Notă: Dacă doriți să măriți dimensiunea ultimului afișaj de sarcini vizibil
atunci când vă aflați în modul de afișare alternativă, reduceți pur și
simplu dimensiunea afișajului (afișajelor) de sarcini de deasupra acestuia.

.\" ..................................................
.PP
\fBSortarea\fP ferestrei de sarcini
.PP
.RS +3
Din motive de compatibilitate, acest \*(We suportă majoritatea tastelor de
sortare din fostul \*(We.  Deoarece acesta este în primul rând un serviciu
pentru foștii utilizatori de \*(We, aceste comenzi nu apar în niciun ecran
de ajutor.
.nf
     \fI comanda   câmpul sortat                 acceptată \fP
      A         ora\-pornirii (neafișată)     \fB Nu \fP
      M         %MEM                          Da
      N         PID                           Da
      P         %CPU                          Da
      T         TIME+                         Da
.fi

Înainte de a utiliza oricare dintre următoarele metode de sortare, \*(We vă
sugerează să activați temporar evidențierea coloanelor cu ajutorul comenzii
interactive „x”.  Acest lucru va ajuta la asigurarea că mediul real de
sortare corespunde intenției dumneavoastră.

Următoarele comenzi interactive vor fi executate \fBnumai atunci\fP când câmpul de sortare curent este \fBvizibil\fP.  Este posibil ca acest câmp de sortare să \fInu\fP fie vizibil deoarece:
      1) \fIlățimea ecranului\fP este insuficientă
      2) comanda interactivă „f” l\-a \*F (Off)

.TP  7
\ \ \ \fB<\fP\ \ :\fIMută câmpul de sortare la stânga\fP
Mută coloana de sortare la stânga, cu excepția cazului în care câmpul de
sortare curent este primul câmp afișat.

.TP  7
\ \ \ \fB<\fP\ \ :\fIMută câmpul de sortare la dreapta\fP
Mută coloana de sortare la dreapta, cu excepția cazului în care câmpul de
sortare curent este ultimul câmp afișat.

.PP
Următoarele comenzi interactive vor fi \fBîntotdeauna\fP executate indiferent
dacă este sau nu vizibil câmpul de sortare curent.

.TP  7
\ \ \ \fBf\fP\ \ :\fIGestionarea câmpurilor\fP
Această tastă afișează un ecran separat în care, printre alte funcții,
puteți schimba câmpul utilizat ca coloană de sortare.  Aceasta poate fi o
modalitate convenabilă de a verifica pur și simplu câmpul de sortare curent,
atunci când se execută \*(We cu evidențierea coloanelor \fIDezactivată\fP
(Off).

.TP  7
\ \ \ \fBR\fP\ \ :comutare \fISortare inversă/normală câmpului\fP 
Folosind această comandă interactivă, puteți alterna între sortarea de la
mare la mic și de la mic la mare.

.\" ......................................................................
.SS "4d. Paleta de CULORI"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Când lansați comanda interactivă „Z”, vi se va afișa un ecran separat.
Acest ecran poate fi folosit pentru a schimba culorile doar în fereastra
„actuală” sau în toate cele patru ferestre înainte de a reveni la afișajul
de \*(We.

.P
Sunt disponibile următoarele comenzi interactive:
.nf
    \fB4\fP majuscule pentru a selecta o \fBțintă\fP
    \fB8\fP numere pentru a selecta o \fBculoare\fP
    comenzi de comutare disponibile:
        B         :activează/dezactivează afișarea în „aldin”
        b         :afișează în „aldin”/invers sarcinile ce rulează
        z         :afișare în culori/monocromatică
    alte comenzi disponibile:
        a/w       :aplică, apoi va trece la următorul/precedentul
        <Enter>   :aplică și iese
        q         :abandonează schimbările făcute și iese
.fi

Dacă utilizați „a” sau „w” pentru a parcurge fereastra vizată, veți găsii
aplicată schema de culori care a fost afișată când ați părăsit fereastra
respectivă.  Desigur, puteți reveni cu ușurință la orice fereastră și să
aplicați din nou culori diferite sau să dezactivați complet culorile cu
ajutorul comenzii „z”.

Ecranul „Paleta de culori” poate fi utilizat, de asemenea, pentru a schimba
grupul de ferestre/câmpuri „curente”, fie în modul ecran complet, fie în
modul de afișare alternativă.  Ceea ce a fost vizat atunci când s\-a apăsat
tasta „q” sau <Enter>, va deveni curent atunci când reveniți la
afișajul \*(We.

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH "5. Dispoziții privind AFIȘAREA ALTERNATIVĂ"
.\" ----------------------------------------------------------------------
.\" ......................................................................
.SS "5a. Prezentare generală pentru ferestre"
.\" ----------------------------------------------------------------------
.TP  3
\fBGrupuri de câmpuri/Ferestre\fP:
În modul ecran complet, există o singură fereastră reprezentată de întregul
ecran.  Această fereastră unică poate fi modificată pentru a afișa 1 din 4
\fBgrupuri de câmpuri\fP diferite (a se vedea comanda interactivă „g”, repetată
mai jos).  Fiecare dintre cele 4 grupuri de câmpuri are o \fBZonă de Rezumat\fP
unică, configurabilă separat, și propria sa \fBZonă de Sarcini\fP
configurabilă.

În modul de afișare alternativă, cele 4 grupuri de câmpuri subiacente pot fi
acum vizibile simultan sau pot fi \fIDezactivate\fP (Off) individual, la
alegerea dumneavoastră.

Zona de rezumat va exista întotdeauna, chiar dacă este vorba doar de linia
de mesaje.  La un moment dat, poate fi afișată \fIo singură\fP zonă de
rezumat.  Cu toate acestea, în funcție de comenzile dumneavoastră, pe ecran
pot exista de la \fIzero\fP până la \fIpatru\fP afișaje separate ale sarcinilor
afișate în prezent.

.TP  3
\fBFereastra curentă\fP:
Fereastra „curentă” este fereastra asociată cu Zona de Rezumat și fereastra
către care sunt direcționate întotdeauna comenzile legate de sarcini.
Deoarece în modul de afișare alternativă puteți \fIDezactiva\fP (Off) afișarea
sarcinilor, unele comenzi pot fi restricționate pentru fereastra „curentă”.

O altă complicație apare atunci când ați \*F (Off) prima linie din Zona de
Rezumat.  Odată cu pierderea numelui ferestrei (linia comutată de comanda
„l”), nu veți ști cu ușurință ce fereastră este fereastra „curentă”.

.\" ......................................................................
.SS "5b. Comenzi pentru ferestre"
.\" ----------------------------------------------------------------------
.TP  7
\ \ \ \fB\-\fP | \fB_\fP\ \ :comutare \fIAfișează/Ascunde ferestre\fP 
Tasta „\-” \fIActivează\fP (On) și \fIDezactivează\fP (Off) afișarea sarcinilor din
fereastra „curentă”.  Atunci când este \fIActivată\fP (On), această Zonă de
Sarcini va afișa un minim de antet de coloane pe care l\-ați stabilit cu
comanda interactivă „f”.  Aceasta va reflecta, de asemenea, orice alte
opțiuni/comutări ale zonei de sarcini pe care le\-ați aplicat și care produc
zero sau mai multe sarcini.

Tasta „_” face același lucru pentru toate afișările de sarcini.  Cu alte
cuvinte, aceasta comută între afișajul (afișajele) de sarcini vizibil(e) în
acel moment și orice afișaje de sarcini pe care le\-ați \*F (Off).  În cazul
în care toate cele 4 afișaje de sarcini sunt vizibile în prezent, această
comandă interactivă va lăsa Zona de Rezumat ca unic element de afișare.

.TP  7
*\ \ \fB=\fP | \fB+\fP\ \ :\fIEgalizare/Restaurare ferestre\fP
Tasta „=” forțează afișarea sarcinii ferestrei „curente” să fie vizibilă.
De asemenea, anulează orice sarcină activă „i” (sarcini inactive), „n”
(numărul maxim de sarcini), „u/U” (filtru utilizator), „o/O” (alte filtre),
„v” (ascunde procesul\-copil), „F” (focalizarea), „L” (localizarea) și „!”
(combinare CPU\-uri).  De asemenea, în cazul în care fereastra a fost
derulată, aceasta va fi restaurată cu această comandă.  A se vedea subiectul
5c. Derularea unei ferestre, pentru informații suplimentare referitoare la
derularea verticală și orizontală.

Tasta „+” face același lucru pentru toate ferestrele.  Cele patru afișaje de
sarcini vor reapărea, echilibrate în mod egal, păstrând în același timp
toate personalizările aplicate anterior, în afară de cele mențioate pentru
comanda de comutare „=”.

.TP  7
*\ \ \fBA\fP\ \ :comutare \fIModul de afișare alternativă\fP 
Această comandă va comuta între modul ecran complet și modul de afișare
alternativă.

Prima dată când lansați această comandă, vor fi afișate toate cele patru
afișaje de sarcini.  Ulterior, atunci când schimbați modurile, veți vedea
numai afișajul (afișajele) de sarcini pe care ați ales să le faceți
vizibile.

.TP  7
*\ \ \fBa\fP | \fBw\fP\ \ :\fIFereastra următoare „înainte/înapoi”\fP
Acest lucru va schimba fereastra „curentă”, care la rândul ei va schimba
fereastra către care sunt direcționate comenzile.  Aceste taste acționează
în mod circular, astfel încât să puteți ajunge la orice fereastra dorită
folosind oricare dintre aceste taste.

Presupunând că numele ferestrei este vizibil (nu ați comutat `l' în modul
\*F (Off)), ori de câte ori numele ferestrei „curente” își pierde
tonalitatea/culoarea, acesta este un memento că afișajul sarcinii este \*F
(Off) și multe comenzi vor fi restricționate.

.TP  7
\ \ \ \fBG\fP\ \ :\fISchimbă numele ferestrei/grupului de câmpuri\fP
Vi se va solicita un nou nume care să fie aplicat ferestrei "curente".  Nu
este necesar ca numele ferestrei să fie vizibil (comutatorul `l' în modul
\*O (On)).

.IP * 3
Comenzile interactive marcate cu un asterisc („*”) sunt utilizate în afara
modului de afișare alternativă.
.nf
    =, A, g    sunt întotdeauna disponibile
    a, w       acționează la fel cu Paleta de culoril
               și Gestionarea câmpurilor
.fi

.TP  7
*\ \ \fBg\fP\ \ :\fIAlege o altă fereastră / un alt grup de câmpuri\fP
Vi se va cere să introduceți un număr între 1 și 4 pentru a desemna grupul
de câmpuri care trebuie să devină fereastra „curentă”.

În modul ecran complet, această comandă este necesară pentru a modifica
fereastra „curentă”.  În modul de afișare alternativă, este pur și simplu o
alternativă mai puțin convenabilă la comenzile „a” și „w”.

.\" ......................................................................
.SS "5c. Derularea unei ferestre"
.\" ----------------------------------------------------------------------
În mod obișnuit, o fereastră de sarcini este o vizualizare parțială a
tuturor sarcinilor/filelor unui sistem, care afișează doar o parte din
câmpurile/coloanele disponibile.  Cu ajutorul acestor taste de defilare,
puteți deplasa această vizualizare pe verticală sau pe orizontală pentru a
dezvălui orice sarcină sau coloană dorită.

.TP  4
\fBUp\fP,\fBPgUp\fP\ \ :\fIDerulare sarcini \fP
Deplasează vizualizarea în sus spre primul rând de sarcini, până când prima
sarcină este afișată în partea de sus a ferestrei „curente”.  Tasta săgeată
\fISus\fP deplasează o singură linie, în timp ce \fIPgUp\fP derulează întreaga
fereastră.

.TP  4
\fBDown\fP,\fBPgDn\fP\ \ :\fIDerulare sarcini \fP
Deplasează vizualizarea în jos spre ultimul rând de sarcini, până când
ultima sarcină este singura afișată în partea de sus a ferestrei „curente”.
Tasta săgeată \fIJos\fP deplasează o singură linie în timp ce \fIPgDn\fP
deplasează întreaga fereastră.

.TP  4
\fBLeft\fP,\fBRight\fP\ \ :\fIDerulare coloane \fP
Deplasează vizualizarea câmpurilor afișabile pe orizontală, coloană cu
coloană.

Notă: Ca reamintire, unele câmpuri/coloane nu au lățime fixă, ci au alocată
toată lățimea rămasă a ecranului atunci când sunt vizibile.  Când derulați
la dreapta sau la stânga, această funcție poate produce inițial rezultate
neașteptate.

În plus, există dispoziții speciale pentru orice câmp cu lățime variabilă
atunci când este poziționat ca ultimul câmp afișat.  Odată ce câmpul
respectiv este atins prin intermediul tastei săgeată dreapta,  și este
astfel singura coloană afișată, puteți continua să derulați pe orizontală în
cadrul unui astfel de câmp.  Pentru informații suplimentare, consultați
comanda interactivă „C” de mai jos.

.TP  4
\fBHome\fP\ \ :\fISalt la poziția inițală \fP
Repoziționează afișajul la coordonatele de dinainte de derulare.

.TP  4
\fBEnd\fP\ \ :\fISalt la poziția finală \fP
Repoziționează afișajul astfel încât cea mai din dreapta coloană să reflecte
ultimul câmp afișabil, iar rândul de jos al sarcinii să reprezinte ultima
sarcină.

Notă: Din această poziție este încă posibilă derularea în \fIjos\fP și la
\fIdreapta\fP cu ajutorul tastelor săgeată.  Acest lucru este valabil până când
o singură coloană și o singură sarcină rămân ca singurele element de
afișare.

.TP  4
\fBC\fP\ \ :comutare \fIAfișează coordonatele de derulare\fP 
Comută un mesaj informativ care este afișat ori de câte ori linia de mesaje
nu este utilizată în alt mod.  Acest mesaj va lua una dintre cele două
forme, în funcție de faptul dacă o coloană cu lățime variabilă a fost sau nu
derulată.

.nf
  \fBcoordonate derulare: y = n/n (sarcini), x = n/n (câmpuri)\fP
  coordonate derulare: y = n/n (sarcini), x = n/n (câmpuri)\fB + nn\fP
.fi

Coordonatele afișate ca \fBn\fP/\fBn\fP sunt relative la colțul din stânga sus al
ferestrei „curente”.  Cifra suplimentară „\fB+\ nn\fP” reprezintă deplasarea
într\-o coloană cu lățime variabilă atunci când aceasta a fost derulată pe
orizontală.  O astfel de deplasare are loc în cantități normale de 8
caractere de tabulare prin intermediul tastelor săgeată dreapta și stânga.

.RS +4
.TP  4
\fBy = n/n (sarcini) \fP
Primul \fBn\fP reprezintă sarcina cea mai vizibilă din partea de sus și este
controlată prin intermediul tastelor de derulare.  Al doilea \fBn\fP este
actualizat automat pentru a reflecta totalul sarcinilor.

.TP  4
\fBx = n/n (câmpuri) \fP
Primul \fBn\fP reprezintă cea mai din stânga coloană afișată și este controlat
prin intermediul tastelor de derulare.  Al doilea \fBn\fP reprezintă numărul
total de câmpuri afișabile și se stabilește cu ajutorul comenzii interactive
„\fBf\fP”.
.RS -4

.PP
Comenzile interactive de mai sus sunt \fBîntotdeauna\fP disponibile în modul
ecran complet, dar nu sunt \fBniciodată\fP disponibile în modul de afișare
alternativă dacă afișarea sarcinilor din fereastra „curentă” a fost
\fIDezactivată\fP (Off).

Notă: Când orice formă de filtrare este activă, vă puteți aștepta la unele
ușoare aberații la defilare, deoarece nu toate sarcinile vor fi vizibile.
Acest lucru este evident mai ales atunci când utilizați tastele săgeți
\fBSus/Jos\fP.

.\" ......................................................................
.SS "5d. Căutarea într\-o fereasră"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Puteți utiliza aceste comenzi interactive pentru a localiza un rând de
sarcini care conține o anumită valoare.

.TP  4
\fBL\fP\ \ :\fILocalizează un șir\fP
Vi se va solicita șirul de caractere care trebuie localizat pornind de la
coordonatele ferestrei curente.  Nu există restricții privind conținutul
șirului de căutare.

Căutările nu se limitează la valorile dintr\-un singur câmp sau dintr\-o
singură coloană.  Toate valorile afișate într\-un rând de sarcini sunt
permise într\-un șir de căutare.  Puteți include spații, numere, simboluri și
chiar grafice de vizualizare arborescentă.

Apăsarea tastei <Enter> fără a introduce date va dezactiva efectiv
tasta „&” până când se introduce un nou șir de căutare.

.TP  4
\fB&\fP\ \ :\fILocalizează următorul șir\fP
Presupunând că a fost stabilit un șir de căutare, \*(We va încerca să
localizeze următoarea apariție.

.PP
Atunci când se găsește o potrivire, fereastra curentă este repoziționată pe
verticală astfel încât rândul de sarcini care conține șirul respectiv să fie
primul.  Mesajul coordonatelor de derulare poate oferi o confirmare a
acestei repoziționări verticale (a se vedea comanda interactivă „C”).  Cu
toate acestea, derularea orizontală nu este niciodată modificată prin
intermediul căutării.

Disponibilitatea unui șir care să corespundă va fi influențată de următorii
factori.
.RS +3
.TP  3
a. Ce câmpuri pot fi afișate din totalul disponibil,
a se vedea 3b. GESTIONAREA Câmpurilor.
.TP  3
b. Derularea unei ferestre pe verticală și/sau pe orizontală,
a se vedea 5c. Derularea unei ferestre.
.TP  3
c. Starea comutatorului „comandă/linia de comandă”,
a se vedea comanda interactivă „c”.
.TP  3
d. Stabilitatea coloanei de sortare aleasă,
de exemplu, PID este bun, dar %CPU este inadecvat.
.RS -3

.PP
În cazul în care o căutare eșuează, restabilirea poziției inițiale a
ferestrei „curente” (nederulată), derularea pe orizontală, afișarea liniilor
de comandă sau alegerea unui câmp de sortare mai stabil ar putea duce totuși
la o căutare „&” reușită.

Comenzile interactive de mai sus sunt \fBîntotdeauna\fP disponibile în modul
ecran complet, dar nu sunt \fBniciodată\fP disponibile în modul de afișare
alternativă dacă afișarea sarcinilor din fereastra „curentă” a fost
\fIDezactivată\fP (Off).

.\" ......................................................................
.SS "5e. Filtrarea într\-o fereastră"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Puteți utiliza această caracteristică „Alt filtru” pentru a stabili criterii
de selecție care vor determina apoi ce sarcini sunt afișate în fereastra
„curentă”.  Astfel de filtre pot fi făcute persistente dacă sunt păstrate în
fișierul de configurare prin intermediul comenzii interactive „W”.

Stabilirea unui filtru necesită: 1) un nume de câmp; 2) un operator; și 3) o
valoare de selecție, cel puțin.  Aceasta este cea mai complexă dintre
cerințele de introducere a datelor de către utilizator din \*(We, astfel
încât, atunci când  faceți o greșeală, reapelarea comenzilor vă va fi
prietenă.  Amintiți\-vă tastele săgeată \fISus/Jos\fP sau aliasurile lor atunci
când vi se cere să introduceți date.

\fBNoțiuni de bază despre filtre\fP
.RS +3
.TP  3
1. numele câmpurilor sunt sensibile la majuscule și se scriu ca în antet
.TP  3
2. nu este necesar ca valorile de selecție să cuprindă întregul câmp afișat
.TP  3
3. o selecție este fie insensibilă la majuscule, fie sensibilă la majuscule
.TP  3
4. implicit este includerea, punerea lui „!” înainte, indică excluderea
.TP  3
5. se pot aplica mai multe criterii de selecție la o fereastră de sarcini
.TP  3
6. criteriile de includere și de excludere pot fi utilizate simultan
.TP  3
7. Filtrele 1 de egalitate și 2 relațional pot fi amestecate în mod liber
.TP  3
8. se mențin filtre unice separate pentru fiecare fereastră de sarcină

.PP
Dacă un câmp nu este activat sau nu este vizualizat în prezent, atunci
criteriile de selecție nu vor afecta afișarea.  Ulterior, dacă un câmp
filtrat devine vizibil, criteriile de selecție vor fi aplicate.
.RE

\fBRezumat al comenzilor de la tastatură\fP
.TP  6
\ \ \fBO\fP\ \ :\fIAlt filtru\fP (cu majuscule)
Vi se va solicita să stabiliți un filtru \fBsensibil la majuscule\fP.

.TP  6
\ \ \fBo\fP\ \ :\fIAlt filtru\fP (cu minjuscule)
Vi se va solicita să stabiliți un filtru care \fBignoră majusculele\fP atunci
când se potrivește.

.TP  6
\ \fB^O\fP\ \ :\fIAfișează filtrele active\fP (tasta Ctrl + „o”)
Acest lucru poate servi ca o reamintire a filtrelor care sunt active în
fereastra „curentă”.  Un rezumat va fi afișat pe linia de mesaje până când
apăsați tasta <Enter>.

.TP  6
\ \ \fB=\fP\ \ :\fIReinițializează filtrele\fP în fereastra curentă
Această acțiune șterge toate criteriile de selecție din fereastra
"curentă".  Are, de asemenea, un impact suplimentar, așa că n\-ar fi rău să
consultați subiectul 4a. Comenzi GLOBALE.

.TP  6
\ \ \fB+\fP\ \ :\fIReinițializează filtrele\fP în toate ferestrele
Această operație șterge criteriile de selecție din toate ferestrele,
presupunând că vă aflați în modul de afișare alternativă.  Ca și comanda
interactivă „=”, și aceasta are consecințe suplimentare așa că ar fi bine să
consultați subiectul 5b. COMENZI pentru ferestre.

.PP
\fBCerințe de introducere\fP
.RS +3
.P
Atunci când vi se solicită criteriile de selecție, datele pe care le
furnizați trebuie să ia una dintre cele două forme.  Există trei informații
obligatorii, iar a patra este opțională.  Aceste exemple folosesc spații
pentru claritate, dar, în general, datele pe care le introduceți
dumneavoastră nu ar trebui să le folosească.
.nf
        nr.1         \fBnr.2\fP  nr.3              ( necesare )
        Nume câmp    ?      include\-dacă\-valoare
     \fB!\fP  Nume câmp    ?      \fBexclude\fP\-dacă\-valoare
     nr.4                                     ( opționale )
.fi

Elementele nr.1, nr.3 și nr.4 ar trebui să fie auto\-explicative  Elementul
\fBnr2\fP reprezintă atât un \fIdelimitator\fP necesar, cât și \fIoperator\fP, care
trebuie să fie unul dintre egalitatea („=”) sau relația („<” sau
„>”).

Operatorul de egalitate „=” necesită doar o potrivire parțială, ceea ce
poate reduce cerințele de introducere a datelor „dacă\-valoare”.  Operatorii
relaționali „>” sau „<” utilizează întotdeauna comparații de șiruri
de caractere, chiar și în cazul câmpurilor numerice.  Aceștia sunt concepuți
pentru a funcționa cu \fIjustificarea\fP implicită a unui câmp și cu date
omogene.  Atunci când unele valori numerice ale unor câmpuri au fost supuse
\fIscalării\fP în timp ce altele nu, datele respective nu mai sunt omogene.

Dacă stabiliți un filtru relațional și \fBați\fP modificat \fIjustificarea\fP
implicită numerică sau de caractere, este posibil ca acel filtru să eșueze.
Atunci când un filtru relațional este aplicat unui câmp de memorie și \fBnu ați\fP modificat \fIscalarea\fP, acesta poate produce rezultate înșelătoare.
Acest lucru se întâmplă, de exemplu, pentru că „100.0m” (Mio) ar părea mai
mare decât „1.000g” (Gio) atunci când sunt comparate ca șiruri de caractere.

În cazul în care rezultatele filtrate par suspecte, simpla modificare a
justificării sau a scalării poate atinge obiectivul dorit.  Pentru
informații suplimentare, consultați comenzile interactive „j”, „J” și „e”.
.RE

\fBProbleme potențiale\fP
.RS +3
.P
Aceste filtre \fBGROUP\fP ar putea produce exact aceleași rezultate sau cel
de\-al doilea ar putea să nu afișeze nimic, ci doar o fereastră de sarcini
goală.
.nf
     GROUP=root        ( aceleași rezultate doar atunci când )
     GROUP=ROOT        ( este invocat prin intermediul minusculelor „o” )
.fi

Oricare dintre aceste filtre \fBRES\fP ar putea produce rezultate incoerente
și/sau înșelătoare, în funcție de factorul de scalare a memoriei curente.
Sau ambele filtre ar putea produce exact aceleași rezultate.
.nf
     RES>9999          ( aceleași rezultate doar atunci când )
     !RES<10000        ( scalarea memoriei este fixată la „KiB” )
.fi

Acest filtru \fBnMin\fP ilustrează o problemă unică pentru câmpurile
scalabile.  Acest câmp special poate afișa maximum 4 cifre, dincolo de care
valorile sunt scalate automat la KiB sau mai mult.  Astfel, deși există
cantități mai mari de 9999, acestea vor apărea ca 2,6m, 197k, etc.
.nf
     nMin>9999         ( întotdeauna o fereastră de sarcini goală )
.fi
.RE

\fBSoluții potențiale\fP
.RS +3
.P
Aceste exemple ilustrează modul în care Alte filtre pot fi aplicate în mod
creativ pentru a obține aproape orice rezultat dorit.  Ghilimelele simple
sunt uneori afișate pentru a delimita spațiile care fac parte dintr\-un
filtru sau pentru a reprezenta cu exactitate o cerere de stare (^O).  Dar
dacă le\-ați folosi cu „dacă\-valori” (valori condiționale), nu s\-ar găsi
nicio potrivire.

Presupunând că este afișat câmpul \fBnTH\fP (câmpul antet, de titlu), primul
filtru va avea ca rezultat afișarea numai a proceselor cu mai multe fire de
execuție.  De asemenea, ne reamintește că un spațiu de sfârșit face parte
din fiecare fișier câmp afișat.  Cel de\-al doilea filtru obține exact
aceleași rezultate cu mai puțină tastare.
.nf
     !nTH=„ 1 ”                ( „” doar pentru claritate )
     nTH>1                     ( același lucru mai direct (mai pe scurt) )
.fi

Cu modul Vizualizare arborescentă activ și cu coloana \fBCOMANDA\fP la vedere,
acest filtru reduce efectiv procesele copil astfel încât sunt afișate doar 3
niveluri.
.nf
     !COMMAND=„       „\- ”     ( „” doar pentru claritate )
.fi

Ultimele două filtre apar ca răspuns la tasta de solicitare a stării (^O).
În realitate, fiecare filtru ar fi necesitat o intrare separată.  Exemplul
\fBPR\fP prezintă cele două filtre simultane necesare pentru a afișa sarcinile
cu priorități de 20 sau mai mult, deoarece unele ar putea fi negative.
Apoi, prin exploatarea spațiilor de urmărire, seria de filtre \fBnMin\fP ar
putea atinge obiectivul eșuat „9999” discutat mai sus.
.nf
     `PR>20' + `!PR=\-'         ( 2 pentru un rezultat corect )
     `!nMin=0 ' + `!nMin=1 ' + `!nMin=2 ' + `!nMin=3 ' ...
.fi
.RS -3

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH "6. FIȘIERE"
.\" ----------------------------------------------------------------------
.SS "6a. Fișier de configurare PERSONAL"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Acest fișier este creat sau actualizat prin intermediul comenzii interactive
„W”.

Versiunea veche este scrisă ca „$HOME/.numele\-dvs.\-pentru\-\*(We” + „rc” cu
un punct înainte.

Un fișier de configurare nou creat este scris ca
procps/numele\-dvs.\-pentru\-top” + „rc” fără un punct înainte.  Directorul
procps va fi subordonat fie lui $XDG_CONFIG_HOME atunci când este stabilită
ca o cale absolută, fie directorului $HOME/.config.

Deși nu a fost conceput pentru a fi editat manual, iată prezentarea generală
a fișierului de configurare:
.nf
     global     # linia  1: numele programului/notația „alias” a numelui
       \-"\-      # linia  2: id,altscr,irixps,delay,curwin
     per ea     # linia  a: winname,fieldscur
    fereastra   # linia  b: winflags,sortindx,maxtasks,etc
       \-"\-      # linia  c: summclr,msgsclr,headclr,taskclr
     global     # linia 15: configurări diverse suplimentare
       \-"\-      # toate liniile rămase sunt dedicate „altor filtre”
       \-"\-      # active opționale, discutate în secțiunea 5e de mai sus,
       \-"\-      # plus intrările „inspect” discutate în secțiunea 6b de mai jos.
.fi

În cazul în care nu se poate stabili o cale absolută validă către fișierul
fișierul de configurare „rc”, personalizările făcute la un \*(We în execuție
vor fi imposibil de păstrat.

.\" ......................................................................
.SS "6b. Adăugarea de intrări de INSPECTARE"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Pentru a exploata comanda interactivă „Y”, trebuie să adăugați intrări la
\fBsfârșitul\fP fișierului de configurare personal al \*(We.  Aceste intrări
reflectă pur și simplu un fișier care trebuie citit sau o „comandă”/„linie
de comenzi în cascadă” care urmează să fie executată, ale cărei rezultate
vor fi apoi afișate într\-o fereastră separată care poate fi derulată și
căutată.

Dacă nu cunoașteți locația sau numele fișierului dvs. configurare al \*(We,
utilizați comanda interactivă „W” pentru a\-l rescrie și notați aceste
detalii.

Intrările de inspectare pot fi adăugate cu ajutorul unui ecou redirecționat
sau prin editarea fișierului de configurare.  Redirecționarea unui ecou
riscă să suprascrie fișierul configurare în cazul în care înlocuiește
(>) în loc să adauge (>>) la fișierul respectiv.   În schimb,
atunci când se utilizează un editor, trebuie să se aibă grijă să nu se
corupă liniile existente, unele dintre acestea putând conține date
neimprimabile sau caractere neobișnuite, în funcție de versiunea de \*(We
sub care a fost salvat fișierul de configurare respectiv.

Acele intrări Inspect (de inspectare) care încep cu caracterul „#” sunt
ignorate, indiferent de conținut.  În caz contrar, acestea sunt formate din
următoarele 3 elemente, fiecare dintre ele trebuind să fie separat de un
caracter de tabulare (deci 2 „\et” în total):

.nf
  .type:  fie „file” (fișier), fie „pipe” (conductă)
  .name:  selecția afișată pe ecranul de Inspectare
  .fmts:  șir reprezentând o rută sau o comandă
.fi

Cele două tipuri de intrări de Inspectare nu sunt interschimbabile.  Cele
desemnate „file” vor fi accesate utilizând fopen() și trebuie să facă
referire la un singur fișier în elementul „.fmts”.  Intrările care specifică
„pipe” vor folosi popen(), elementul lor „.fmts” poate conține mai multe
comenzi în linie și niciuna nu poate fi interactivă.

În cazul în care fișierul sau linia de comenzi în cascadă (pipeline)
reprezentată în elementul „.fmts” se referă la un PID specific introdus sau
acceptat atunci când vi se solicită, atunci șirul de format trebuie să
conțină, de asemenea, specificatorul „\fB%d\fP”, după cum ilustrează aceste
exemple.

.nf
  .fmts=  /proc/\fI%d\fP/numa_maps
  .fmts=  lsof \-P \-p\fI %d\fP
.fi

Doar pentru intrările de tip „\fBpipe\fP”, ați putea dori, de asemenea, să
redirecționați ieșirea de eroare standard către ieșirea standard pentru un
rezultat mai cuprinzător.  Astfel șirul de format devine:

.nf
  .fmts=  pmap \-x %d\fI 2>&1\fP
.fi

Iată exemple de ambele tipuri de intrări Inspect așa cum ar putea apărea în
fișierul de configurare.  Prima intrare va fi ignorată din cauza
caracterului inițial „#”.  Pentru mai multă claritate, pseudo\-tabulatoarele
(^I) sunt înconjurate de un spațiu suplimentar, dar tabulatoarele reale nu
ar trebui să fie.
.nf

  # pipe ^I Socluri ^I lsof \-n \-P \-i 2>&1
  pipe ^I Fișiere deschise ^I lsof \-P \-p %d 2>&1
  file ^I Informații NUMA ^I /proc/%d/numa_maps
  pipe ^I Jurnal ^I tail \-n100 /var/log/syslog | sort \-Mr
.fi

Cu excepția intrării comentate de mai sus, următoarele exemple arată ce ar
putea fi transmis pentru a obține rezultate similare, presupunând că numele
fișierului de configurare este „.toprc”.  Cu toate acestea, din cauza
caracterelor de tabulare încorporate, fiecare dintre aceste linii ar trebui
să fie precedată de „\fB/bin/echo \-e\fP”, nu doar de un simplu „echo”, pentru a
permite interpretarea barelor oblice inverse indiferent de shell\-ul
utilizat.

.nf
  "pipe\etFișiere deschise\etlsof \-P \-p %d 2>&1" >> ~/.toprc
  "file\etInformații NUMA\et/proc/%d/numa_maps" >> ~/.toprc
  "pipe\etJurnal\ettail \-n200 /var/log/syslog | sort \-Mr" >> ~/.toprc
.fi

În cazul în care orice intrare de inspectare pe care o creați produce o
ieșire cu caractere neimprimabile, acestea vor fi afișate fie în notația ^C,
fie în formatul hexazecimal <FF>, în funcție de valoarea lor.  Acest
lucru este valabil și pentru caracterele de tabulare, care vor fi afișate
sub forma „^I”.  Dacă doriți o reprezentare mai veridică, orice tabulație
încorporată trebuie dezvoltată.  Exemplul următor ia ceea ce ar fi putut fi
o intrare „file”, dar folosește în schimb o „pipe” pentru a extinde
tabulatoarele încorporate.

.nf
  # următorul ar fi conținut „\et” ...
  # file ^I <numele_dvs.> ^I /proc/%d/status
  # dar acest lucru ar elimina „\et” încorporat ...
  pipe ^I <numele_dvs.> ^I cat /proc/%d/status | expand \-
.fi

Notă: Unele programe se pot baza pe \fISIGINT\fP pentru a se încheia.  Prin
urmare, dacă se stabilește o „pipe” precum cea de mai jos, trebuie să se
utilizeze Ctrl\-C pentru a\-o încheia pentru a se putea revizui rezultatele.
Aceasta este singura ocazie în care un „^C” nu va încheia de asemenea și
\*(We.

.nf
  pipe ^I Trace ^I /usr/bin/strace \-p %d 2>&1
.fi

În sfârșit, în timp ce intrările de tip „pipe” au fost discutate în termeni
de conducte și comenzi, nimic nu vă împiedică să includeți și scripturi
shell.  Poate chiar scripturi nou create, concepute special pentru comanda
interactivă „Y”.

De exemplu, pe măsură ce numărul de intrări Inspect crește în timp, rândul
„Opțiuni:” va fi trunchiat atunci când lățimea ecranului este depășită.
Acest lucru nu afectează funcționarea decât pentru a face unele selecții
invizibile.  Cu toate acestea, dacă unele alegeri sunt pierdute din cauza
trunchierii, dar doriți să vedeți mai multe opțiuni, există o soluție simplă
sugerată mai jos.

.nf
  Pauză de inspectare la pid ...
  Utilizați:  tastele săgeți stânga/dreapta apoi <Enter> ...
  Opțiuni:  help  1  2  3  4  5  6  7  8  9  10  11 ...
.fi

Intrările din fișierul de configurare al \*(We vor avea un număr pentru
elementul „.name”, iar intrarea „help” va identifica un script shell pe care
l\-ați scris pentru a explica ce înseamnă de fapt aceste selecții
numerotate.  În acest fel, pot fi făcute vizibile mult mai multe alegeri.

.\" ......................................................................
.SS "6c. Fișier de configurare a SISTEMULUI"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Acest fișier de configurare reprezintă valorile implicite pentru
utilizatorii care nu și\-au salvat propriul fișier de configurare.  Formatul
oglindește exact fișierul de configurare personal și poate, de asemenea, să
includă intrări „de inspectare”, așa cum s\-a explicat mai sus.

Crearea acestuia este un proces simplu.

1. Configurați \*(We în mod corespunzător pentru instalarea dvs. și salvați
acea configurație cu comanda interactivă „W”.

2. Adăugați și testați toate intrările de „inspectare” dorite.

3. Copiați acest fișier de configurare în directorul /etc/ ca
„topdefaultrc”.

.\" ......................................................................
.SS "6d. Fișier de restricții ale SISTEMULUI"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Prezența acestui fișier va influența ce versiune a ecranului de ajutor este
afișată unui utilizator obișnuit.

Cel mai important, va limita ceea ce utilizatorii obișnuiți au voie să facă
atunci când \*(We este în funcțiune.  Aceștia nu vor putea emite următoarele
comenzi:
.nf
    k         Omorârea unei sarcini
    r         Redefinirea valorii de curtoazie (nice) a unei sarcini
    d sau s   Modificarea intervalului de întârziere/dormire
.fi

Acest fișier de configurare nu este creat de \*(We.  Mai degrabă, este creat
manual și plasat în directorul „/etc/” sub numele de „toprc”.

Acesta trebuie să aibă exact două linii, așa cum se arată în acest exemplu:
.nf
    s        # linia 1: comutator de mod securizat
    5.0      # linia 2: intervalul de întârziere în secunde
.fi

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH "7. VARIABILE DE MEDIU"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Valoarea stabilită pentru următoarea variabilă este neimportantă, doar
prezența acesteia.

.IP LIBPROC_HIDE_KERNEL
Acest lucru va împiedica afișarea oricăror fire de execuție ale nucleului și
va exclude astfel de procese din numărul de sarcini/fire de execuție din
Zona de Rezumat.

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH "8. Exemplu de TRUCURI STUPIDE"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Multe dintre aceste trucuri funcționează cel mai bine atunci când îi dați
lui \*(We) un impuls de planificare.  Așa că plănuiește să\-l lansezi cu o
valoare de curtoazie (nice) de „\-10”, presupunând că ai autoritatea
necesară.

.\" ......................................................................
.SS "7a. Magia nucleului"
.\" ----------------------------------------------------------------------
.\" sorry, just can't help it -- don't ya love the sound of this?
.\" ( apparently AM static was a potential concern )
Pentru aceste trucuri stupide, \*(We are nevoie de modul ecran complet.

.IP \(bu 3
Interfața cu utilizatorul, prin solicitări și ajutor, implică în mod
intenționat că intervalul de întârziere este limitat la zecimi de secundă.
Cu toate acestea, sunteți liber să stabiliți orice întârziere dorită.  Dacă
doriți să vedeți Linux (nucleul) la cea mai bună planificare, încercați o
întârziere de 0,09 secunde sau mai puțin.

Pentru acest experiment, sub x\-windows deschideți un terminal «xterm» și
maximizați\-l.  Apoi faceți următoarele:
.nf
  . stabiliți o creștere a priorității și o mică întârziere prin:
      nice \-n \-10 \*(We \-d.09
  . păstrați evidențierea coloanelor sortate Dezactivat
    pentru a minimiza lungimea căii
  . activați evidențierea rândului invers pentru accentuare
  . încercați diferite coloane de sortare (TIME/MEM
    funcționează bine) și sortarea normală sau inversă
    pentru a aduce cele mai active procese la vedere
.fi

Ceea ce veți vedea este un Linux foarte ocupat făcând ceea ce a făcut
întotdeauna pentru dvs., dar nu a existat niciun program disponibil pentru a
ilustra acest lucru.

.IP \(bu 3
Sub un xterm care folosește culori „alb\-pe\-negru”, în ecranul de asociere a
culorilor din \*(We stabiliți culoarea sarcinii la negru și asigurați\-vă că
evidențierea sarcinii este setată la aldin, nu invers.  Apoi stabiliți
intervalul de întârziere la aproximativ 0,3 secunde.

După ce ați adus la vedere cele mai active procese, ceea ce veți vedea sunt
imaginile fantomatice ale sarcinilor în curs de desfășurare.

.IP \(bu 3
Ștergeți fișierul rc existent sau creați o legătură simbolică nouă.  Porniți
această nouă versiune, apoi tastați „T” (o cheie secretă, \*(Xt „4c. Comenzi
în zona de sarcini, SORTARE”) urmat de „W” și „q”.  În cele din urmă,
reporniți programul cu \-d0 (întârziere zero).

Afișajul dvs. va fi reîmprospătat cu o rată de trei ori mai mare decât cea
din fostul \*(We, un avantaj de viteză de 300%.  Pe măsură ce \*(We urcă pe
scara TIMPULUI, fiți cât de răbdător puteți în timp ce speculați dacă \*(We
va ajunge vreodată în \*(We.

.\" ......................................................................
.SS "7b. Ferestre care apar"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Pentru aceste trucuri stupide, \*(We are nevoie de un mod de afișare
alternativ.

.IP \(bu 3
Cu 3 sau 4 afișări de sarcini vizibile, alegeți orice altă fereastră decât
ultima și dezactivați procesele inactive folosind comutatorul de comandă
„i”.  În funcție de locul în care ați aplicat „i”, uneori mai multe afișări
de sarcini trec și uneori este ca un acordeon, deoarece top încearcă din
răsputeri să aloce spațiu.

.IP \(bu 3
Configurați liniile de sumar ale fiecărei ferestre în mod diferit: una fără
memorie (`m'); alta fără stări (`t'); poate una fără nimic, doar linia de
mesaj.  Apoi țineți apăsat „a” sau „w” și urmăriți o variație a ferestrelor
care apar \-\- ferestrele săltărețe.

.IP \(bu 3
Afișați toate cele 4 ferestre și pentru fiecare, la rândul său, stabiliți
procesele inactive la Dezactivate folosind comutatorul de comandă „i”.
Tocmai ați intrat în zona de „sărire extremă”.

.\" ......................................................................
.SS "7c. Fereastra Pasărea Mare"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Acest truc stupid necesită, de asemenea, modul de afișare alternativ.

.IP \(bu 3
Afișați toate cele 4 ferestre și asigurați\-vă că 1:Def este fereastra
„actuală”.  Apoi, continuați să creșteți dimensiunea ferestrei cu comanda
interactivă `n' până când toate celelalte afișări de sarcini sunt „împinse
în afara cuibului”.

Când toate au fost deplasate, comutați între toate ferestrele
vizibile/invizibile folosind comutatorul de comandă „_”.  Atunci gândiți\-vă
la asta:
.br
   \*(We inventează rezultate sau spune cu sinceritate adevărul impus?

.\" ......................................................................
.SS "7d. Vechiul comutator"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Acest truc stupid funcționează cel mai bine fără modul de afișare
alternativă, deoarece justificarea este activă pentru fiecare fereastră.

.IP \(bu 3
Porniți \*(WE și faceți „COMANDA” ultima coloană afișată (cea mai din
dreapta).  Dacă este necesar, utilizați comanda de comutare „c” pentru a
afișa liniile de comandă și asigurați\-vă că vizualizarea arborescentă este
activă cu comanda de comutare „V”.

Apoi utilizați tastele săgeți sus/jos pentru a poziționa afișarea astfel
încât să fie afișate niște linii de comandă trunchiate („+” în ultima
poziție).  Poate fi necesar să redimensionați „xterm” pentru a produce
trunchierea.

În cele din urmă, utilizați comanda de comutare „j” pentru a face coloana
COMANDA justificată la dreapta.

Acum folosiți tasta săgeată dreapta pentru a ajunge la coloana COMANDA.
Continuând cu tasta săgeată dreapta, urmăriți cu atenție direcția de mers
pentru liniile de comandă afișate.

.br
   unele linii se deplasează spre stânga, în timp ce altele se deplasează spre dreapta

   în cele din urmă, toate liniile se vor schimba și se vor muta la dreapta

.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH "9. ERORI"
.\" ----------------------------------------------------------------------
Trimiteți rapoartele de eroare la
.UR procps@freelists.org
.UE .

 
.\" ----------------------------------------------------------------------
.SH "10. CONSULTAȚI ȘI"
.\" ----------------------------------------------------------------------
\fBfree\fP(1), \fBps\fP(1), \fBuptime\fP(1), \fBatop\fP(1), \fBslabtop\fP(1), \fBvmstat\fP(8),
\fBw\fP(1)